Despre sărbători

Aţi observat cât de duale, iluzive, înşelătoare sunt zicerile noastre, ale tuturor, de sărbători? Cum încercăm să părem maturi, înţelepţi, luminaţi, să punem sub poleială şi sclipici, sub nostalgie şi visare, toate autenticele noastre probleme? Aproape ne negăm eul, ne drogăm cu posibilitatea, deja respinsă de mintea noastră, ca ele să fie minore, să fi exagerat noi, să fi călcat doar puţin pe alături? Şi cealaltă parte a noastră, rânjind a tăiatul porcului la cei care deja par fericiţi fiindcă nu mai speră nimic? 
Să ne fie deci măcar o dată zicerea adevărată. De Crăciun, vreau ca paharul meu să fie plin cu sânge. Că de aia sunt vampir. Să văd recompensaţi pe cei care au muncit, nu pe trântori, şi răul să nu-şi primească darurile aduse pe seama noastră, a celor ce ne-am abţinut a face tot ce puteam face.

.

Cartea Eclipsei (Versete Infernale) - V

* Tot ce-ţi poate oferi cu adevărat un tron este o revelaţie. Şi a mea a fost că atunci când îţi negi rădăcinile, eşti doar prada marilor vânători ai Destinului.
* Un vampir străvechi (Original) e, în esenţa sa, Diavolul sau Moartea. El este necruţător când vrea să îngenuncheze şi generos când doreşte sî ridice. Instinctul îi spune pe cine trebuie să îngenuncheze.
* Nimic nu e mai preţios pentru un vampir decât onoarea. Nu transformi, nu trezeşti ceva, ambele fiind forme de creaţie, doar ca să mănânci sau să ucizi.
* Maestrul adevărat este cel care, de la o anumită limită, nu mai îngenunchează, oricare ar fi pericolul.
* Unul dintre efectele durerii este sinceritatea absolută chiar şi în situaţii ce nu mai implică suferinţa. Un alt efect este capacitatea de a lua decizii corecte foarte rapid.
* Cum ucide un asasin profesionist, când gloanţele îi sunt interzise, iar otrava verificată? Cu adevăruri până atunci ascunse poporului, cu neintervenţie acolo unde tiparul o cerea, cu schimbare de tipar, cu surprize pentru conducători, cu arte negre atunci când lucrurile o iau de tot razna. Cu un surâs, când e linişte.
* Orgoliul nejustificat este primul duşman al unui iniţiat. Încrederea în sine este primul său atu şi ultima sa speranţă. Cel mai mare păcat, singurul pe care Infernul nu îl iartă, este prostia. Prostia înseamnă să refuzi şanse unice într-o existenţă.
* Baphomet este dualitatea, geminaria. Două entităţi, două principii, două forţe acţionând unic corporal. O Eclipsă parţială, ducând la o Mandala a Forţei. Echilibrul e uneori greu de atins, căci Lumina e prea slabă fără adevăr, iar Întunericul are o cale prea şerpuită.  Admiterea unor principii excentrice, exotice, a regândirii şi expansiunii unor concepte fundamentale pare acum singura speranţă pentru cei Bătrâni, ca noi. Infernul trebuie şi va încorpora porţiuni din tărâmuri fundamentale - Avalon, Camelot, Amber, Underworld, Olympus, Styx, Tartarus. Vechile mituri vor stârni şi aici valuri de realitate, modele de replică. Calea există, chiar puţini mai văd acum altceva decât semne ale dezastrului sau tiparului.

Cartea Eclipsei (Versete infernale) - 4

* Dificultatea majoră a procesului de transformare este în a discerne ce ne caracterizează.  Cât din nevoile, plăcerile, pasiunile, caracteristicile noastre e rezultatul manipulării genetice, energetice, mentale, sociale? Câte dintre alegerile noastre au fost măcar în parte libere, corecte, lipsite de presiune? Răspunsul nu e simplu.  De obicei însă, ce suntem gata să apărăm cu preţul vieţii e al nostru.
* În ultimul său Ev, esenţa Lucifer nu a fost revolta, ci creaţia, supusă de distrugere. Blândeţea, distrusă de nevoia de a supravieţui cu orice preţ, surâsul, pervertit în rânjet. Decenţa, învinsă de fiziologie şi nebunie. În cea mai distructivă variantă a sa, Lucifer îşi dorea să fie oprit, eliberat chiar şi prin moarte de pânza de păianjen a unei realităţi total canibale - CUPOLA.
Pânza de păianjen a scopurilor uneori încă benevolente şi a mijloacelor extrem de sinistre de îndeplinire autoasumate era tot ce mai despărţea universul de Abyss Doar că Abyssul privea deja prin găurile tot mai mari ale pânzei. Iar când Abyssul se uită la tine, ochii săi sunt negri.  Chiar şi când Universul e animalic, Abyssul e acvatic şi vegetal, rădăcina ascunsă în întuneric a tuturor lucrurilor şi posibilităţilor.
Timpul, Spaţiul şi Magia sunt Forţele care aduc balanţa între Creaţie şi Distrugere. E adevărat, una fără alta nu poate exista, dar mijlocul trebuie să fie corect calibrat.
Spaţiul şi timpul pot fi explicate prin ştiinţă şi guvernate unilateral prin realitate. Magia este o sferă de neexplicat, neguvernat, nestăpânit fără posibilitatea de pune creaţia şi distrugerea într-un cerc etern.
Ea se manifestă prin elemente, dar şi prin instrumente şi prin întrupările sale. Centrul acestei sfere a fost, pentru o vreme, Credinţa. Acum se încarcă, pe acelaşi număr cosmic, alte principii. De altfel, posibilităţile, variabilele fac parte din uluitoarea şi misterioasa forţă a magiei.
* Pentru multă vreme, Satan a fost un principiu de disciplină. Din păcate pentru el şi conclavurile sale, această disciplină a dus la sclavie, sinucidere, sacrificiu cu o cruzime spre demenţă. Am reluat firul, cu toată puterea Atlantisului, ca aceste două poteci să nu fie din nou umblate, iar Lucifer şi Satan, ca lumină şi întuneric, să găsească alte căi ori să dispară natural.
* Viitorul este mereu o problemă de evoluţie. Trecutul este mereu o problemă de alegere. Prezentul rămâne oare o problemă de corporalitate? Vom vedea. Dar cei care aleg calea uşoară încep să cadă la prima lovitură.
Sunt un Sith. Slujesc partea întunecată a Forţei. Prin Şarpe, slujesc deci Westeros.

Cartea Eclipsei (Versete Infernale) - 3

* Am trăit într-o lume a iluziilor şi a măştilor, în care trupurile au fost privite ca vase, învelişuri, sclavi, vite, actori în scenariul altora. În această lume, mâini din umbră pedepseau pentru vina de a fi prea puţin sau prea mult. De a vorbi sau a tăcea. Niciodată, motivul pedepsei nu era explicat, dar biciul cădea întotdeauna.
* Iluzia a apărut ca o extindere exagerată a măştilor, atunci când vampirii s-au speriat de propria degenerare în vasul satanic. Cea mai periculoasă iluzie e cea privind propria persoană. Iluzia presupune manipularea realităţii, ştergerea cunoştinţelor şi implantarea de amintiri false. Masca e un instrument de comandă şi control, dar şi artistic. Prin tipare, este purtat de verificatorii proprietăţilor valoroase. Prin arte, ajută la construirea de avatar.
Chiar şi când supravieţuirea depinde de asta, prostul nu va ieşi din iluzie. Iluzia se automenţine deci prin contribuţia benevolă a proştilor şi silită a laşilor. Ultima ei cortină ascunde nu Marele Carnasier, Fiara, cel mai ruşinos secret vampiric, ci regretul neurmat de acţiuni de îndreptare a situaţiei.
Cine nu are curajul de a-şi înfrunta trecutul e condamnat nu la repetarea sa, ci la a deveni tot ce dispreţuia. Când autodispreţul devine copleşitor, învinge plăcerea artificială a serviciului, şi se transformă în nebunie. Este cel mai mare pericol cu care se confruntă şi luciferienii, şi sataniştii.
* Răul nejustificat trebuie pedepsit, iar binele pedepsit pentru ca o rasă şi deci o societate să evolueze. Altfel, va deveni prizoniera propriilor clişee şi tipare.
Stagnarea e doar primul pas pe calea spre evoluţie. Nicio entitate nu are imunitate naturală la involuţie, oricât de dezvoltată ar fi.
* Nimic nu e mai lipsit de onoare decât a sili pe cineva să ofere ceva de care nu doreşte să se despartă sau să renunţe la singurul fir care îl mai ţinea în viaţă.

Cartea Eclipsei (Versete infernale) - 2

* Infernul nu vrea sclavi, ci indivizi care au curajul de a-i găsi cercurile pe calea lor, de a alege ce li se potriveşte şi de a lupta onorabil pentru dorinţele lor. Nu există o reţetă pentru toate. Nu există un set de porunci. Dar se cer inteligenţă, simţul umorului, încăpăţânare. Metoda poate fi folositoare, dar e inutilă fără curajul de a experimenta.
Fiecare e stăpân pe viaţa sa şi răspunzător pentru alegerile sale. Supunerea poate fi o alegere, la fel ca şi revolta. Revolta poate începe din genunchi, dar libertatea fără iluzii, fără tipare autodistructive se câştigă doar din picioare. Preţul libertăţii e însă, cel mai adesea, moartea şi transmutarea în Iad, pentru că orice viaţă aduce şi forme de posesie benevolente sau malvolente. E un drum care poate începe cu o lovitură de bici, şi care nu e dus de toţi până la capăt.
* Infernul e legat de partea întunecată a Forţei, dar nu exclude lumina sau culoarea. Ce faţă a sa vedem sau percepem într-un fel sau altul e legat de capacitatea noastră de a păstra ce ne defineşte. Uneori, el ne cere totul, acaparându-ne, alteori ne face parte a unui întreg ce ne şi îl  îmbogăţeşte principial. Misterul e principala invenţie a Infernului şi ultimul principiu care iese din Cutia Pandorei.
* Respectă puterea demonilor, dar mai ales respectă-te pe tine. Arată-te slab sau naiv, şi vei fi atacat pentru hrănire sau din plictiseală. Arată-te submisiv, şi vei deveni sclav. Arată-te independent, şi vei înfrunta furia demonilor. Nimeni nu ştie să distrugă mai bine ca ei. Nimeni nu ştie să tortureze mai bine ca ei. Arată-te creativ, şi vei fi în cel mai mare pericol dintre toate - de a-i interesa. Sclavia e însă distrugere sigură.
Posesia demoniacă, atunci când nu ai încarnat principiul pentru totdeauna, poate duce la fenomene aberante. Dacă nu eşti stăpân pe faptele tale, rişti să devii păpuşa cuiva, a unui maestru satanic sau a unui incarnatus. Dar şi aici, poţi să reacţionezi, să alertezi pe alţii, să te opui în aşa fel încât firele de destin sau de energie să fie rupte. Chiar şi legămintele pot fi arse. Dacă însă un Archdevil, indiferent din ce regiune a Infernului, doreşte să te folosească, e aproape imposibil să te opui fără să mori definitiv. Şi eu am trăit un astfel de episod, şi am fost conectată la momentele altora, prin Ordo Mortiis. E cel mai îngrozitor timp din viaţa oricui, să vezi ce faci şi să nu te poţi opune, chiar dacă îţi este dăunător.
* Răul înseamnă să provoci mai multă suferinţă decât e necesar sau atunci când nu e necesar. Totuşi, după ce ai îndurat acelaşi tratament, uneori devine imposibil să nu te distrezi cu păcatele altora şi pedeapsa lor. Binele... binele rămâne deocamdată indefinibil. Sperăm să ne păstrăm echilibrul, dincolo de Styx.

Cartea Eclipsei (Versete infernale)

* Cel mai mare dar pe care îl poate face un mare maestru satanist cuiva este o alegere informată. Întâi cade masca, apoi se destramă iluzia.

*  Tot ce avem, indiferent de specie, rasă şi principiu, suntem noi şi legămintele corecte pe care le facem cu părţile noastre. Minciuna şi iluzia duc doar la autodistrugere.

* Orice sfârşit este doar un nou început. Chiar şi în cel mai întunecat ceas, există speranţă.

* A răni un vampir este periculos. A răni un antic este mortal. A răni un Original este dovadă de prostie.

* Dacă nici moartea nu te trezeşte, atunci mai bine rămâi ţeapăn.

* Clişeele nu aduc nimic folositor în marele proces al creaţiei. Brutalitatea necesară este cel mai nociv dintre ele. A permite altora să aleagă, atunci când eşti mai puternic şi înţelept decât ei, e suprema dovadă de generozitate. Ea se numeşte avertisment corect.

* Autodevenirea nu se opreşte şi merge mână în mână cu învăţătura. Preţul evoluţiei nu trebuie să fie mereu suferinţa, dar nu întotdeauna ea poate fi evitată.

* Am văzut azi soarele ascunzându-se în nori pentru ultima oară. Era rotund şi alb, într-o eclipsă pe care doar eu o mai înţelegeam. Bărbatul pe care l-am cunoscut la scrierea acestei cărţi a murit otrăvit de un necrofagus. Se numea Lord Azrael şi era un Mare Maestru Sith.   Eu îi vor urma Calea. Slujesc Partea Întunecată a Forţei. Slujesc Turnul W. Această carte e revolta mea împotriva lumii care l-a distrus. Lumea în care potentaţii s-au crezut dumnezei şi au încercat să ne mănânce. Lumea pe care am preferat s-o ardem, decât s-o predăm.

Revelaţia Judecăţii

Wolf Song [Omnia] (Red Riding Hood)

The Phantom Of The Opera

Să cântăm încă o dată duetul nostru straniu...

Stropi de gheaţă

Ultimul trandafir

Casino Royale - Chris Cornell - You Know My Name