marți, 29 ianuarie 2019

Dialog englez

- Look, said She, The Khali, an angel!
- Yes, said He, The Shiva, the last of his kind.
- Look, said She, the portrets of the ones saved by the angel.
- Yes, said He, The Budha, i saw them too. They were hungsmans all. What are you, She, The one day Khali?
- I am Venice, mesire.
- What is Venice, She?
- The Lost Mask.
- Lost Where?
- In Heavens.
- What is Heavens?
- An Eternal Place.
- A place of what? said He.
- A place of Virtue.
- And now what?
- And now, we open the Inferno.
- What are you there, Venice?
- The Sin.
- The Sin of what?
- The Sin of the Look.
He, the Budha, smiled. She, The Khali, was a virtuos dancer. She, The Khali, smiled. Venice was Eternal also. But there were tears in her smile.
- Why are you crying, She? asked He, The Devil.
- Cause you not gonna see it, He.
- What?
- The last door. The open one. The one all hungsmans saw.
- What is behind that door? said He, The Budha.
- Me, said She, The Devil. And a star. A battlestar called Galactica.
- Why? said He.
- To no repeat my mistakes. And let all of you to repeat yours.
The Angel was tasty.

miercuri, 16 ianuarie 2019

Porumbelul

A doua oară vedeam porumbelul însângerat. Mort de-a binelea. Un semn sinistru, într-adevăr. Doar locul se schimbase. De data asta, nu era staţia de tramvai. Un chioşc de ceai şi cafea, lângă universitate. Şi o coadă lungă de martori la o crimă. Mie, agentului, nu-mi păsa de salvarea vreunei fecioare. I-am călcat pe coadă şi am trecut mai departe. Aveam propriile probleme. Şi o cafea de băut. Ca să-mi amintesc cum murisem eu, în universitate. Ştiam că nu am clepsidră de întors, doar o etalare care nu mă mulţumea. Dar nu era blestem mai rău decât cel al pisicii negre.
One day, i said. One day, Little Red Hoodie.

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Legea Bestiei

Legea Bestiei era simplă. Legea Bestiei nu putea fi evitată.Legea Bestiei era corectă. Legea Bestiei ţi se spunea după ce îngenuncheai.
CE AI CERUT ALTORA S-A CERUT ŞI DE LA TINE.
Legea Bestiei era şi Legea Infernului.
Bestiile aveau coarne. Bestiile aveau blană. Bestiile aveau colţi. Bestiile beau sânge. Magia neagră servea Bestiile.
Şi aşa a început totul.

vineri, 11 ianuarie 2019

9 de Spade (Apocrif după Albă-ca-Zăpada şi Vânătorul)

Eroarea nu putea fi remediată. Femeia fusese cerută pentru o misiune imposibilă.
- De cine? a întrebat Străjerul.
- De Bestie, a spus Cavalerul. Şi, biata de ea, încă nu ştie nimic.
- Totuşi, trebuie dusă.
Şi i-au dus-o. Era o femeie neobişnuită, care ascundea multe poveşti. Nu era Fecioară. Nici Ţiganca. Dar avea darul ghicitului încă de când îl trezise un Farseer. Îi spuneau, sau îşi spunea, Raven. Purta un inel de lemn. Raven a intrat în pădure, nu în Grădinile Palatului. Era, în fond, la capătul firului.
Pădurea semăna, pentru ea, cu un parc. Acolo stând, la umbra unui brad bătrân, Raven s-a gândit la o carte. E greu să fii zeu, se numea. Şi nu putea fi, cu adevărat, trăită.
Raven stătea pe spate, la umbra tot mai lungă a bradului. Şi a ales să fie, chiar şi cu o misiune imposibilă. Să fie o provocare. Să contrazică un 6 şi un 9 de Spade.  Şi atunci a simţit prezenţa Bestiei.
- Bine ai venit, Raven, i-a spus Bestia şi s-a urcat peste ea.
Era greu, blănos şi bărbat.
- Ce e bine pentru o Bestie?
- Apărarea.

Şi era stranşnică. La fel, şi pătrunderea lui. Raven ar fi vrut să afle mai multe, dar ştia că ar fi regretat. Când Bestia şi-a declarat satisfacţia, a auzit deja blestemul Celeilalte.
Să vadă întâi Bestia din tine, apoi frumuseţea ta.
Raven a chicotit. Cealaltă crezuse că Bestia era femeie. Dar, desigur, Raven ştia mai bine. Raven era Vasilisc. Bestia a muşcat-o de gât. Raven a priceput că aveau un simţ diferit al umorului.
- Deci, ghicitoareo, mă poţi salva de blestem?
Raven a adunat o frunză mare, verde, rătăcită de la alt copac.
- Vom încerca, fireşte, dar nu există garanţii. Nici chiar Infernul nu poate oferi decât alt blestem.
- Foarte bine.
- Vă place, probabil, să apăsaţi.
- Da.
- Fie ca apăsarea voastră să fie binecuvântare sau blestem, după cum e tridentul. Voi face un ritual special.
Bestia a mârâit.
- Eşti de-acum şi vrăjitoare?
- Uneori.
- Atunci, vei cunoaşte subteranele castelului meu.
- Da, domnule.
- Dar fii atentă! Sunt acolo uşi ce nu au fost deschise niciodată.
- Ca uşa Trandafirului.
- Trandafirul are ace.
- Sau spini.
- Sau.
- Le voi deschide pe rând.
S-a întors după trei zile.
- Ce crezi că e dincolo de 14? a întrebat Bestia.
- O oglindă sau un lac.
- Bine. Mergi din nou acolo cu Străjerul.
Străjerul a dus-o din nou la lac şi a cufundat-o în el. Raven a zărit, dincolo de soare, chipul unui căpitan de navă. Şi flăcările războiului, ale petrolului arzând pe apă. De acum, o însoţea cu tristeţea sa un Delfin.
Pe plajă, Raven a găsit numerele. Atârnau, boabe roşii şi portocalii, în copaci. Boabe negre, în tufişuri. Praf galben, în pliculeţe. Delfinul a ales culoarea Lavandei. Desigur, cu el erai mereu în primejdie.
Bestia a primit-o pe Raven în birou. Ştia că zărise imagini de război.
- Ce poveste va ataca prima? a întrebat.
- Nu o poveste, ci un personaj. Scufiţa Roşie, fiica Reginei Gheţii.
Bestia i-a dat un 10. De aici, totul era posibil şi imposibil.
- Revers, a cerut Scufiţa Roşie.
- Vals! a urlat Lupul.
- Folk, a surâs Raven.
Raven surâdea foarte rar. Ca şi Delfinul, cunoştea costul fiecărui surâs.Altă uşă se deschidea. 15. În fond, 6 cu 9 făcea 15.


joi, 10 ianuarie 2019

Cartea Eclipsei (Versete Infernale) - 7

* Orice fiinţă înzestrată cu creier, cu raţiune, va refuza să se lase dominată total, deşi încă poate e în cătuşele sclaviei, de aceea merită respect. Ea va rezista prin pura sa voinţă de a-şi vedea potenţialul realizat, chiar şi în perioada unui tratament degradant. Va muri, dar nu va dispărea. Unei asemenea entităţi, dincolo de orice catalogări inerente rasei, speciei, tiparului, tabuurilor şi regulilor sociale, Abisul îi va oferi o strângere de mână. Unii vor folosi această şansă pentru a evada din scenarii nepotrivite şi a-şi crea o bulă de realitate. Aceasta nu e reţeta fericirii, ci a singurătăţii.
Totuşi, singurătatea e de preferat unei eterne adversităţi sau chiar distrugeri. Aliaţi vor apărea, chiar şi în înţelepciunea unei astfel de stări. Rasa care are, pe moment, ascendentul se va confrunta în cele din urmă cu efectele adverse ale sclaviei - dependenţa sclavului de stăpân, pericolul revoltei la cei luaţi greşit, supunerea stăpânului prin nevoile crescute ale turmei celor lacomi, roiul de scenarii de sinucidere necesare pentru o sclavie corectă.
Temerarii vor deschide porţi şi vor îngloba aspecte aparent superioare. Doar armonizarea lor printr-o ideologie nouă, de compromis, de nonvenerare, poate duce la ceea ce România a avut - etnogeneza, dacii şi romanii devenind un popor funcţional, chiar şi aşezat pe caste. Şi asta, pentru că au priceput că însăşi îndeplinirea unei plan aşa-zis divin, incontradictibil, este o intervenţie în destin.
* Prin Dragoste, simbioză spirituală, trupească, socială, lumea lui 1 şi 0 îşi va pierde linearitatea. Din serpentine se va naşte lumea lui 2. Definiţia cuplului va fi piatra de încercare, rosetta unei astfel de lumi. Trebuie însă avertizat. Serpentina e pericol. Serpentina nu cunoaşte reguli, ci ritm, instinct. Serpentina e cea mai riscantă curbă şi cea mai înţeleaptă voltă. Serpentina poate începe doar din cunoaşterea parţială şi se încheie cu recunoaşterea Misterului ca formă supremă a cunoaşterii, ce lasă loc de viitor şi ciclu neîntrerupt al creaţiei.


vineri, 4 ianuarie 2019

Blood Red Roses [Lyrics - Epic Orchestral Vocal]

Legenda Femeii Blestemate


Se spune că în Târgul Iaşilor a fost o mireasă de boier care nu şi-a aşteptat fecioară soţul. Pentru că acesta o iubea, şi era un hrisov domnesc de căsătorie, i-a dat şansa de a se socoti soţia cavalerului ce o avusese. Iar când timpul a venit, şi-a cerut ora Seniorului. Mireasa a acceptat, ca lumea să meargă mai departe. Dar a dorit ca acel cavaler să uite. Şi a astfel a făcut un ritual ce l-a îndepărtat şi a îngenuncheat la picioarele soţului de argint.
- Iartă-mă, a spus, şi vei deschide chiar şi porţile Raiului pentru tine.
- Te voi încerca din nou, a răspuns boierul. Trăieşte un an printre târgoveţi, fără să uiţi tu că eşti a mea.
Şi a trăit 300 de zile, dar în a 301 cavalerul a revenit. Şi era trist, căci se simţea blestemat. Vina a făcut-o pe femeie să-l iubească din nou, şi au ajuns din nou în aşternut. De data aceasta, a fost zămislit un copil. Astfel, cavalerul şi-a amintit. Seniorul a aflat şi i-a adus pe toţi trei la Judecata sa.
- Ce să vă fac? a întrebat.
- Ce doreşti, căci am greşit, a spus cavalerul.
- Nu-mi pasă, căci mi-e foame mereu, a spus femeia.
- Foamea e dovada păcatului tău, a spus boierul. Dar şi eu sunt vinovat, căci te-am iertat şi încercat ca să urc pe tron.
În astfel de nevoie de dreptate şi adevăr, au chemat Diavolul la un copac de răspântie.
- Copilul e al meu! a urlat femeia. Nu al tău!
Şi l-a îmbrăţişat de l-a sugrumat.
- Ce verdict dai? a spus Domnul.
- Femeia la copac să stea, căci altfel pruncul şi l-ar mânca mort.
Domnul a fost de acord. A pus-o la copac, cu prunc cu tot.
- Dar copacul care poartă o asemenea povară trebuie împăcat, altfel război sau molimă va fi.
- Îţi dau capul meu, de-l doreşti, a spus cavalerul, a cărui tristeţe nu mai putea fi oprită. Căci mi-am amintit ce vânam, şi la femei mă duceam doar ca să găsesc puterea de a mă desprinde.
Diavolul a tot cântărit felurile de a face dreptate, dar nu a găsit niciunul.



- Toţi aţi respectat legămintele, mai puţin femeia ce a fost pedepsită. Totuşi, tronul nu a fost udat şi copacul nu poate fi împăcat cu un alt cap.
- Şi atunci?
- Atunci, un ban va fi aruncat, şi o altă femeie va fi purtată pe aripile corbului pentru a fi ce acest cavaler nu a vrut să fie şi ce prima domniţă nu a putut să fie.
- Aruncă banul.
Banul a fost aruncat, şi o uşă secretă s-a deschis. Femeia ce a venit a găsit copacul, a vorbit cu Diavolul şi s-a închinat Castelului. La gât avea un şirag de oase.
- Cine eşti? a întrebat Domnul.
- Sunt Moartea, şi am venit să te iau. Dar nu ca să pleci dintre noi, ci ca să găsim altă cale. O cale în care în copaci să atârne şi altceva.
- De mă iei, la altar te duc.
Şi a ieşit de acolo soţie.

joi, 3 ianuarie 2019

Despre anul trecut, în 18 revelaţii

Am văzut pe blogul unei foste colege de la Evenimentul o postare în care oferea 18 mărturisiri despre cum a fost anul ce s-a scurs. Ia să încercăm şi noi nişte revelaţii.
1. 2018 a fost un an dual pentru mine, în care am experimentat forme de ceremonii medievale, în climat de secol XXI:
2. În 2018 am avut dureri foarte puternice în piept, de la un fel de călătorie printre diverse rituri de luptă, dar şi culinare.
3. Anul trecut, m-am simţit extrem de atrasă de artele marţiale, mai ales de stilul Tigru şi Dragon.
4. Tarotul a rămas prietenul şi sfătuitorul meu şi în 2018.
5. Mi-am ales, în 2018, jocul video preferat - Assassin's Creed.
6. Am fost trezită vampiric, tot anul trecut. Unora poate le pare o excentricitate, dar vampirii chiar beau chestia aia roşie.
7. Am dezvoltat o pasiune pentru texte aprocrife şi grimoire, compunând propria versiune a unui text canonic.
8. Mi-am dorit reintrarea în marea arenă literară, dar nu am reuşit. E mica mea insatisfacţie aceasta, că nu mai am acelaşi suflu pentru acţiunea trepidantă a romanelor mele noir. Totuşi, am un stil nou de poveste. Cam trist, spun unii.
9. M-am armonizat cu un prieten minunat pentru un proiect de tipul Masca Veneţiană.
10. Am găsit un Tardis, cam la fel cu acela din Dr. Who. E într-un local de duelgii, din centrul Iaşului.
11. Consider Karma, după experienţele anului 2018, drept o lege imuabilă a existenţei. Ca atare, toţi ne vom găsi, într-un fel sau altul, balanţa.
12. În 2018 mi-am urmat intens pasiunea pentru culoare şi desen, deşi nu sunt un mare talent. Totuşi, curcubeul existenţei se construieşte. Sau mandala. Depinde de dispoziţie.
13. Am descoperit beneficiile sexului de tip speed dating. Uneori, uşurează teribil lucrurile.
14. Am ajuns la concluzia că multe dintre povestirile mele din antologii se vor reflecta ori s-au reflectat deja în această cale tot mai exotică.
15. Trandafirul a rămas esenţa cea mai atractivă pentru mine personal, ca parfum.
16. Turnul Palatului Culturii m-a inspirat în a căuta altceva decât viaţa de semibugetar. Sunt deci tot mai medieval vrăjitoare, ghicitoare, mască....
17. Mi-am continuat plimbările prin pădure şi am dat peste scene romantice, poetice, dar şi sinistre, cam ca în Blair Witch Project.
18. Povestea mea este, deocamdată, Frumoasa şi Bestiile, după ce anul trecut am călătorit prin Wonderland.


Apocaliptica

"Caracteristicile meteoritului cazut la Iasi, pe 9 iulie. Meteoritul a avut minim 8 kg si minim 16 cm in diametru. Puterea exploziei ev...