joi, 7 februarie 2019

Consideraţiuni preliminare la o Charta Sangvinaria

De ce. Fiindcă putem. Fiindcă suntem, (Tineri şi netreziţi).
Ăsta a fost duşmanul meu, în ultimii ani. Silindu-mă să mă ridic prea devreme la înţelepciunea unui Kron şi la scaunul unei Regine a Damnaţilor. A fost cea mai excitantă, dar şi cea mai plicticoasă perioadă din Trecerea mea. A fost deci nevoie de o Trezire. Şi de un Companion.
Deci, Capricorn şi Gemini aduc dinspre Est...
DISCRETIE, NU ŢEAPĂ
Miturile, legendele, secretele sunt tot ce găseşte un neofit despre lumea sangvinară. Nevoia de discreţie pentru obiceiurile noastre devine prea des frică sau ruşine, transmise prin colţi şi prin sânge. Neofitul dă prea des, dă fără să ştie cine primeşte, i se compensează în drepturi şi permisiuni prea târziu sau deloc. Contactul Seniorului cu neofitul a devenit sporadic, imaginaţia sa o ia razna, măştile biblice au câştigat un teren nemeritat. A fi discret nu înseamnă a te lăsa redus la tăcere sau a nega că eşti vampir şi deci bei sânge. 
DIVERSITATE ŞI ADAPTARE
Am trăit şi am murit printre cei obişnuiţi să slujească. A fost o vreme când erau indivizi cu preocupări diverse, dorinţe şi nevoi diferite, nu pungi de sânge sau cadavre în galantar. Am văzut esenţele nobile degenerând sau devenind prea aspre cu sine şi cu alţii, în confruntarea cu noi prădători. Pentru că, să o recunoaştem, asta suntem. Prădători, la origine. 
Un cod prea sever la nivel de casă produce răni psihice şi sociale imposibil de neglijat şi cu consecinţe imprevizibile. Barierele trebuie ridicate. Protocolul trebuie să devină mai lax. 
SIGURANŢĂ PUBLICĂ
Mulţi neofiţi, adepţi şi iniţiaţi au simţit că suntem în război. Case şi linii au căzut. Îngenuncherea a devenit un spectacol, dar nu a adus cu adevărat nimic corect şi foarte rar ceva sigur. M-am întrebat ce avem de făcut, când calea pare mărginită de două prăpăstii - răul absolut şi resemnarea mută. O nouă mască, neascunzând ceea ce am devenit. Veneţia.
CONTROL
Nu-i poţi controla pe cei din jur până nu te controlezi pe tine. Din păcate, cei ca mine, mereu pe borderline între vechi şi nou, au devenit mult mai emoţionali, mai flămânzi, mai dornici de afirmare, mai puţin dispuşi la sacrificii lipsite de sens. Controlul începe cu Seniorul şi se termină cu neofitul. Controlul înseamnă acţiune fermă, dar nu mereu crudă. Reacţiune imediată, dar nu neapărat tipar. 
STIL DE EXISTENŢĂ
Fiecare are dreptul la un stil de existenţă pe măsura dorinţelor sale legitime, al talentelor şi pasiunilor sale. A fi membru al unei case nu presupune, pentru mine, a fi sclavul celor mai bătrâni sau al celor mai bogaţi. Sunt vânător. Sunt războinic. Sunt artist. Sunt soţia unei Bestii. Sunt vrăjitoare. Nu îmi place să fac rău doar ca să mă simt importantă, dar nici să întorc celălalt obraz. Nu cred că există Dumnezeu. Dacă ar exista, nu i-aş găsi nicio scuză pentru ce am devenit noi toţi.
ZONE PUBLICE ŞI PRIVATE
A bea sânge în public, dintr-un pahar sau dintr-o sticlă, nu e un lucru ruşinos. Nu e un păcat. E instinctul natural al vampirului. A bea sânge oferit de un donator care ştie ce face ar trebui să fie un act onorabil din ambele părţi. Din păcate, nu mai e, nu întotdeauna. Am atacat de foame şi de furie. Am muşcat pentru a disciplina ce, poate, nu ar fi trebuit decât lăsat să moară. Dincolo de episoadele emoţionale, ritualurile de pedeapsă sau luptele de orice fel, hrănirea din venă ar trebui să fie, în opinia mea, privată. Esenţele moderne se pot recalibra şi printr-o alimentaţie naturală, publică - fructe, legume, carne de animal, dulciuri, lichide diverse... 
RESPONSABILITATE
În afară de un sclav, de o păpuşă, lipsiţi de voinţa proprie, toţi avem măcar în parte de ales. De aceea, de la neofit la Senior, toţi răspundem pentru alegerile noastre şi efectele lor. A produce rău duce la rău. Eu cred în legile karmice şi talionice deopotrivă. Nimeni nu are imunitate în faţa Morţii sau pedepsei, chiar şi prin titlu, avere, arbore genealogic. Desigur, nu ne putem certa cu biologia, iar unele lucruri nu mai sunt posibile. Nu avem dreptul să discriminăm rase hibride doar fiindcă s-au născut la periferia geografică sau istorică. 
Vânătoarea de noi vase şi servitori, războiul cu invadatori de teritorii sau venetici ce vor să ne spurce valorile sunt uşor de invocat pentru a scăpa de responsabilitate. Dar, în fond, ce valori mai avem? Pentru ce merităm să fim slujiţi? Ce realitate slujim? Când binele clanului devine motivul unor mijloace abominabile? Gândiţi-vă la astea acum, căci vremea legendelor a trecut, şi Vampirul nu e neapărat în vârful lanţului trofic.
Lady Corvinus
(RECALIBRARE A UNUI TEXT MAI VECHI)

sâmbătă, 2 februarie 2019

Ultima poveste - Adevărul

Look, said She, the K, a target!
Look, said He, the D, a gun!
Well, said She, the K, Juliette has a gun already.
Well, said He, the D, i am not Romeo.
Cool, said She, the A, cause Romeo must die.
Oh, my dear, said He, the Dracula, what the poor soul did to you? Refused you in love or war?
Oh, my sinner, said She, The Hunter, i did ok on my own.
Oh, my temptation, said He, The Dracula, i do not see it.

(Laughs and applauses).

Well, He, said She, my mask is not gonna change.
Well, said He, The Last Dracula, why?
Cause i am an assassin, said She, the Corvinus. Like a long line before me, who had no place in Wallhala.
Look, said He, the Dracula, a cross! Do you care to set upon it?
Well, said She, the Corvinus, not really. I used to eat sinners and high...
Stop! said He, the Dracula, no vampire has a place in Walhala.



It must be than a very sad place, said She, the Corvinus. But there is a place for me in Hell. It is called a Throne.
What are you than, She Corvinus? said Dracula.
A burning an eternal flame, He Dracula, i am. And you are not the blood to feed it or the ice to calm it down.
Than you will not meet me.
Oh, my dear boy, said She, The Crone, you met me. I did not like you. Maybe the Mina will like you enough to survive.
In the Shadows, Jack the Ripper smiled.

vineri, 1 februarie 2019

The talisman (altă poveste engleză)

Look, said She, the One with many names, a stone.
Look, said He, the Lord of Evil, the ones to cast it.
Look, said She, the Trinity, the one who has a ring for it.
Look, said He, the Lord of Evil, the wall of madness.
Look, said She, the Vishnu, the omens on the wall.
What omens? asked He.
The eyes, not the tears.
You are very confusing, said He, the Lord.
Mists and magic are in the Lands of Mordor also.
Cabala is there too, said the Lord, looking at She for the first time.
The cab or the maskarad, said She, looking not mad, but sad at He.
Well, said the Lord, what you choose?
Both.
Why?
Cause i've been there allready.
What did you see?
A Louis killing a girl.
You are not a girl.
Not anymore, said She, Shiva. The cab was black.
And the mask?
The mask has a Trinity into her.
As in?
Black. Sun. Flower.
The Louis wants you still.
And i want Louis. But i met an Arthur. And i want my round table.
I do not get you.
She, who became Morrigan, smiled. The mists in Avalon were nothing compared to the towers of Camelot and the Dark Castle. The Castle of Abbadon.
We are too complicated, said He.
Yes, said She. Cause i am a Gemini. And you, my dear, are really a Fool.
And you?
A Capricorn.
The stone was blue. The stone was a talisman. She, the Death, took it. The wall falled down.
At last! said Budha, who resided in She. I've been fighting this wall since the days of the fall.

Trinity şi un măr

marți, 29 ianuarie 2019

Dialog englez

- Look, said She, The Khali, an angel!
- Yes, said He, The Shiva, the last of his kind.
- Look, said She, the portrets of the ones saved by the angel.
- Yes, said He, The Budha, i saw them too. They were hungsmans all. What are you, She, The one day Khali?
- I am Venice, mesire.
- What is Venice, She?
- The Lost Mask.
- Lost Where?
- In Heavens.
- What is Heavens?
- An Eternal Place.
- A place of what? said He.
- A place of Virtue.
- And now what?
- And now, we open the Inferno.
- What are you there, Venice?
- The Sin.
- The Sin of what?
- The Sin of the Look.
He, the Budha, smiled. She, The Khali, was a virtuos dancer. She, The Khali, smiled. Venice was Eternal also. But there were tears in her smile.
- Why are you crying, She? asked He, The Devil.
- Cause you not gonna see it, He.
- What?
- The last door. The open one. The one all hungsmans saw.
- What is behind that door? said He, The Budha.
- Me, said She, The Devil. And a star. A battlestar called Galactica.
- Why? said He.
- To no repeat my mistakes. And let all of you to repeat yours.
The Angel was tasty.

miercuri, 16 ianuarie 2019

Porumbelul

A doua oară vedeam porumbelul însângerat. Mort de-a binelea. Un semn sinistru, într-adevăr. Doar locul se schimbase. De data asta, nu era staţia de tramvai. Un chioşc de ceai şi cafea, lângă universitate. Şi o coadă lungă de martori la o crimă. Mie, agentului, nu-mi păsa de salvarea vreunei fecioare. I-am călcat pe coadă şi am trecut mai departe. Aveam propriile probleme. Şi o cafea de băut. Ca să-mi amintesc cum murisem eu, în universitate. Ştiam că nu am clepsidră de întors, doar o etalare care nu mă mulţumea. Dar nu era blestem mai rău decât cel al pisicii negre.
One day, i said. One day, Little Red Hoodie.

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Legea Bestiei

Legea Bestiei era simplă. Legea Bestiei nu putea fi evitată.Legea Bestiei era corectă. Legea Bestiei ţi se spunea după ce îngenuncheai.
CE AI CERUT ALTORA S-A CERUT ŞI DE LA TINE.
Legea Bestiei era şi Legea Infernului.
Bestiile aveau coarne. Bestiile aveau blană. Bestiile aveau colţi. Bestiile beau sânge. Magia neagră servea Bestiile.
Şi aşa a început totul.

vineri, 11 ianuarie 2019

9 de Spade (Apocrif după Albă-ca-Zăpada şi Vânătorul)

Eroarea nu putea fi remediată. Femeia fusese cerută pentru o misiune imposibilă.
- De cine? a întrebat Străjerul.
- De Bestie, a spus Cavalerul. Şi, biata de ea, încă nu ştie nimic.
- Totuşi, trebuie dusă.
Şi i-au dus-o. Era o femeie neobişnuită, care ascundea multe poveşti. Nu era Fecioară. Nici Ţiganca. Dar avea darul ghicitului încă de când îl trezise un Farseer. Îi spuneau, sau îşi spunea, Raven. Purta un inel de lemn. Raven a intrat în pădure, nu în Grădinile Palatului. Era, în fond, la capătul firului.
Pădurea semăna, pentru ea, cu un parc. Acolo stând, la umbra unui brad bătrân, Raven s-a gândit la o carte. E greu să fii zeu, se numea. Şi nu putea fi, cu adevărat, trăită.
Raven stătea pe spate, la umbra tot mai lungă a bradului. Şi a ales să fie, chiar şi cu o misiune imposibilă. Să fie o provocare. Să contrazică un 6 şi un 9 de Spade.  Şi atunci a simţit prezenţa Bestiei.
- Bine ai venit, Raven, i-a spus Bestia şi s-a urcat peste ea.
Era greu, blănos şi bărbat.
- Ce e bine pentru o Bestie?
- Apărarea.

Şi era stranşnică. La fel, şi pătrunderea lui. Raven ar fi vrut să afle mai multe, dar ştia că ar fi regretat. Când Bestia şi-a declarat satisfacţia, a auzit deja blestemul Celeilalte.
Să vadă întâi Bestia din tine, apoi frumuseţea ta.
Raven a chicotit. Cealaltă crezuse că Bestia era femeie. Dar, desigur, Raven ştia mai bine. Raven era Vasilisc. Bestia a muşcat-o de gât. Raven a priceput că aveau un simţ diferit al umorului.
- Deci, ghicitoareo, mă poţi salva de blestem?
Raven a adunat o frunză mare, verde, rătăcită de la alt copac.
- Vom încerca, fireşte, dar nu există garanţii. Nici chiar Infernul nu poate oferi decât alt blestem.
- Foarte bine.
- Vă place, probabil, să apăsaţi.
- Da.
- Fie ca apăsarea voastră să fie binecuvântare sau blestem, după cum e tridentul. Voi face un ritual special.
Bestia a mârâit.
- Eşti de-acum şi vrăjitoare?
- Uneori.
- Atunci, vei cunoaşte subteranele castelului meu.
- Da, domnule.
- Dar fii atentă! Sunt acolo uşi ce nu au fost deschise niciodată.
- Ca uşa Trandafirului.
- Trandafirul are ace.
- Sau spini.
- Sau.
- Le voi deschide pe rând.
S-a întors după trei zile.
- Ce crezi că e dincolo de 14? a întrebat Bestia.
- O oglindă sau un lac.
- Bine. Mergi din nou acolo cu Străjerul.
Străjerul a dus-o din nou la lac şi a cufundat-o în el. Raven a zărit, dincolo de soare, chipul unui căpitan de navă. Şi flăcările războiului, ale petrolului arzând pe apă. De acum, o însoţea cu tristeţea sa un Delfin.
Pe plajă, Raven a găsit numerele. Atârnau, boabe roşii şi portocalii, în copaci. Boabe negre, în tufişuri. Praf galben, în pliculeţe. Delfinul a ales culoarea Lavandei. Desigur, cu el erai mereu în primejdie.
Bestia a primit-o pe Raven în birou. Ştia că zărise imagini de război.
- Ce poveste va ataca prima? a întrebat.
- Nu o poveste, ci un personaj. Scufiţa Roşie, fiica Reginei Gheţii.
Bestia i-a dat un 10. De aici, totul era posibil şi imposibil.
- Revers, a cerut Scufiţa Roşie.
- Vals! a urlat Lupul.
- Folk, a surâs Raven.
Raven surâdea foarte rar. Ca şi Delfinul, cunoştea costul fiecărui surâs.Altă uşă se deschidea. 15. În fond, 6 cu 9 făcea 15.


Уходящая осень...