Întâlnirea

Nimic în Moarte nu e ce pare a fi. Ăsta era gândul ce mi se rotea în minte, spre întâlnirea cu Generalul Sun Tzu. Aştepta ceva teribil, desigur. Un ninja asasin, ieşit din găoacea unui ronin. Eu însă eram Masca Veneţiană. Am intrat din nou în cofetărie.
Pe parte stângă era imaginea mea de lumină, speriind un mic păianjen. Pe dreapta, era jurământul meu către tatăl meu Corvinus, o sărutare de mână şi un baston de putere egiptean. Pe mijloc, o veste de dus, şi un tigru privind din spatele unei târfe roşii.
-- Iadul îţi declară război, Generale, am spus.
A surâs maliţios.
-- Cumpără şi tu o prăjitură, dacă tot ai venit.
Am privit vitrina. Ştiam că de la cei ca noi cereau o explicaţie.
-- Au prea multă cremă.
-- Care Iad? a întrebat Praetorianul.
-- Inferno.
Eu una aş fi luat de dincolo o macedonie cu carne şi ciuperci, dar încă nu-l asasinaseră pe JFK, să stârnească al III-lea război mondial. Ploaia nucleară. Bombele sonice. Creaturile. Copacii. Trandafirii. Salturile. Schimbarea. Trezirea.
-- Ei bine, Veneţiano, a spus Generalul, Infernul e pavat cu intenţii bune.
Undeva, sunau clopotele.