Poveste aproape biblică

Odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, o vrăjitoare pe nume Raven s-a întâlnit în pădure cu un mare preot. Acest ducea cu sine, spre satele încercate de ciumă, un sipet cu o comoară. Raven aduna ghindă pentru Elixirul special nr. 5 şi l-a privit cu mare curiozitate. Marele Preot Saw avea la brâu tot felul de lame şi mărgele.
- Ce faci aici, printre fiare, copilă?
- Caut Bestia să-i ofer ceva de băut. Dar tu ce faci, bătrâne, cu sipetul tău?
- Îl duc la târg, că mi-au ars mănăstirea.
- Şi ce ai în el?
- Ceva de departe. Nu ai pricepe.
- Totuşi, misterele mă ajută să uit de ce am ars eu.
- Ei bine, sunt darurile Sfântului Tampon pentru turma credincioasă.
Raven s-a gândit la o carte veche, veche, despre o mănăstire, un sipet şi un indigo. Şi felul cum se terminau întotdeauna lucrurile.
- Ei, bătrâne, a spus, fie ca darurile tale să găsească locul potrivit.
Era o urare obraznică. Raven ştia asta. Dar dincolo de bestii şi de fiare erau ei, Cunoscătorii de Taine. Şi Raven, privind mantaua ei neagră, s-a gândit când va uita ce ştiau şi ei. Şi dacă nu era mai înţelept să o facă până când Sfântul Tampon se întâlnea cu Sfântul Playboy, pentru o nouă Treime. Marele Preot Saw a privit-o lung şi dureros, cum făcea oricine din casta lui.
- Uite, a spus, şi i-a întins o mărgea. Ceva de noroc.
- Uite, a răspuns Raven, şi i-a întins o mână de boabe negre. Ceva de ales.
În spatele lor, Păcătoasa Precauţie îşi punea masca.

Ho Ophis - Current 423

The Last Saw

Уходящая осень...

Game Of Thrones

Consideraţiuni preliminare la o Charta Sangvinaria

De ce. Fiindcă putem. Fiindcă suntem, (Tineri şi netreziţi).
Ăsta a fost duşmanul meu, în ultimii ani. Silindu-mă să mă ridic prea devreme la înţelepciunea unui Kron şi la scaunul unei Regine a Damnaţilor. A fost cea mai excitantă, dar şi cea mai plicticoasă perioadă din Trecerea mea. A fost deci nevoie de o Trezire. Şi de un Companion.
Deci, Capricorn şi Gemini aduc dinspre Est...

DISCRETIE, NU ŢEAPĂ

Miturile, legendele, secretele sunt tot ce găseşte un neofit despre lumea sangvinară. Nevoia de discreţie pentru obiceiurile noastre devine prea des frică sau ruşine, transmise prin colţi şi prin sânge. Neofitul dă prea des, dă fără să ştie cine primeşte, i se compensează în drepturi şi permisiuni prea târziu sau deloc. Contactul Seniorului cu neofitul a devenit sporadic, imaginaţia sa o ia razna, măştile biblice au câştigat un teren nemeritat. A fi discret nu înseamnă a te lăsa redus la tăcere sau a nega că eşti vampir şi deci bei sânge. 

DIVERSITATE ŞI ADAPTARE

Am trăit şi am murit printre cei obişnuiţi să slujească. A fost o vreme când erau indivizi cu preocupări diverse, dorinţe şi nevoi diferite, nu pungi de sânge sau cadavre în galantar. Am văzut esenţele nobile degenerând sau devenind prea aspre cu sine şi cu alţii, în confruntarea cu noi prădători. Pentru că, să o recunoaştem, asta suntem. Prădători, la origine. 

Un cod prea sever la nivel de casă produce răni psihice şi sociale imposibil de neglijat şi cu consecinţe imprevizibile. Barierele trebuie ridicate. Protocolul trebuie să devină mai lax. 

SIGURANŢĂ PUBLICĂ

Mulţi neofiţi, adepţi şi iniţiaţi au simţit că suntem în război. Case şi linii au căzut. Îngenuncherea a devenit un spectacol, dar nu a adus cu adevărat nimic corect şi foarte rar ceva sigur. M-am întrebat ce avem de făcut, când calea pare mărginită de două prăpăstii - răul absolut şi resemnarea mută. O nouă mască, neascunzând ceea ce am devenit. Veneţia.

CONTROL

Nu-i poţi controla pe cei din jur până nu te controlezi pe tine. Din păcate, cei ca mine, mereu pe borderline între vechi şi nou, au devenit mult mai emoţionali, mai flămânzi, mai dornici de afirmare, mai puţin dispuşi la sacrificii lipsite de sens. Controlul începe cu Seniorul şi se termină cu neofitul. Controlul înseamnă acţiune fermă, dar nu mereu crudă. Reacţiune imediată, dar nu neapărat tipar. 

STIL DE EXISTENŢĂ

Fiecare are dreptul la un stil de existenţă pe măsura dorinţelor sale legitime, al talentelor şi pasiunilor sale. A fi membru al unei case nu presupune, pentru mine, a fi sclavul celor mai bătrâni sau al celor mai bogaţi. Sunt vânător. Sunt războinic. Sunt artist. Sunt soţia unei Bestii. Sunt vrăjitoare. Nu îmi place să fac rău doar ca să mă simt importantă, dar nici să întorc celălalt obraz. Nu cred că există Dumnezeu. Dacă ar exista, nu i-aş găsi nicio scuză pentru ce am devenit noi toţi.

ZONE PUBLICE ŞI PRIVATE

A bea sânge în public, dintr-un pahar sau dintr-o sticlă, nu e un lucru ruşinos. Nu e un păcat. E instinctul natural al vampirului. A bea sânge oferit de un donator care ştie ce face ar trebui să fie un act onorabil din ambele părţi. Din păcate, nu mai e, nu întotdeauna. Am atacat de foame şi de furie. Am muşcat pentru a disciplina ce, poate, nu ar fi trebuit decât lăsat să moară. Dincolo de episoadele emoţionale, ritualurile de pedeapsă sau luptele de orice fel, hrănirea din venă ar trebui să fie, în opinia mea, privată. Esenţele moderne se pot recalibra şi printr-o alimentaţie naturală, publică - fructe, legume, carne de animal, dulciuri, lichide diverse... 

RESPONSABILITATE

În afară de un sclav, de o păpuşă, lipsiţi de voinţa proprie, toţi avem măcar în parte de ales. De aceea, de la neofit la Senior, toţi răspundem pentru alegerile noastre şi efectele lor. A produce rău duce la rău. Eu cred în legile karmice şi talionice deopotrivă. Nimeni nu are imunitate în faţa Morţii sau pedepsei, chiar şi prin titlu, avere, arbore genealogic. Desigur, nu ne putem certa cu biologia, iar unele lucruri nu mai sunt posibile. Nu avem dreptul să discriminăm rase hibride doar fiindcă s-au născut la periferia geografică sau istorică. 

Vânătoarea de noi vase şi servitori, războiul cu invadatori de teritorii sau venetici ce vor să ne spurce valorile sunt uşor de invocat pentru a scăpa de responsabilitate. Dar, în fond, ce valori mai avem? Pentru ce merităm să fim slujiţi? Ce realitate slujim? Când binele clanului devine motivul unor mijloace abominabile? Gândiţi-vă la astea acum, căci vremea legendelor a trecut, şi Vampirul nu e neapărat în vârful lanţului trofic.

Lady Corvinus

(RECALIBRARE A UNUI TEXT MAI VECHI)

Ultima poveste - Adevărul

Look, said She, the K, a target!
Look, said He, the D, a gun!
Well, said She, the K, Juliette has a gun already.
Well, said He, the D, i am not Romeo.
Cool, said She, the A, cause Romeo must die.
Oh, my dear, said He, the Dracula, what the poor soul did to you? Refused you in love or war?
Oh, my sinner, said She, The Hunter, i did ok on my own.
Oh, my temptation, said He, The Dracula, i do not see it.

(Laughs and applauses).

Well, He, said She, my mask is not gonna change.
Well, said He, The Last Dracula, why?
Cause i am an assassin, said She, the Corvinus. Like a long line before me, who had no place in Wallhala.
Look, said He, the Dracula, a cross! Do you care to set upon it?
Well, said She, the Corvinus, not really. I used to eat sinners and high...
Stop! said He, the Dracula, no vampire has a place in Walhala.

It must be than a very sad place, said She, the Corvinus. But there is a place for me in Hell. It is called a Throne.
What are you than, She Corvinus? said Dracula.
A burning an eternal flame, He Dracula, i am. And you are not the blood to feed it or the ice to calm it down.
Than you will not meet me.
Oh, my dear boy, said She, The Crone, you met me. I did not like you. Maybe the Mina will like you enough to survive.
In the Shadows, Jack the Ripper smiled.

The talisman (altă poveste engleză)

Look, said She, the One with many names, a stone.
Look, said He, the Lord of Evil, the ones to cast it.
Look, said She, the Trinity, the one who has a ring for it.
Look, said He, the Lord of Evil, the wall of madness.
Look, said She, the Vishnu, the omens on the wall.
What omens? asked He.
The eyes, not the tears.
You are very confusing, said He, the Lord.
Mists and magic are in the Lands of Mordor also.
Cabala is there too, said the Lord, looking at She for the first time.
The cab or the maskarad, said She, looking not mad, but sad at He.
Well, said the Lord, what you choose?
Both.
Why?
Cause i've been there allready.
What did you see?
A Louis killing a girl.
You are not a girl.
Not anymore, said She, Shiva. The cab was black.
And the mask?
The mask has a Trinity into her.
As in?
Black. Sun. Flower.
The Louis wants you still.
And i want Louis. But i met an Arthur. And i want my round table.
I do not get you.
She, who became Morrigan, smiled. The mists in Avalon were nothing compared to the towers of Camelot and the Dark Castle. The Castle of Abbadon.
We are too complicated, said He.
Yes, said She. Cause i am a Gemini. And you, my dear, are really a Fool.
And you?
A Capricorn.
The stone was blue. The stone was a talisman. She, the Death, took it. The wall falled down.
At last! said Budha, who resided in She. I've been fighting this wall since the days of the fall.

Trinity şi un măr