Ăsta a fost duşmanul meu, în ultimii ani. Silindu-mă să mă ridic prea devreme la înţelepciunea unui Kron şi la scaunul unei Regine a Damnaţilor. A fost cea mai excitantă, dar şi cea mai plicticoasă perioadă din Trecerea mea. A fost deci nevoie de o Trezire. Şi de un Companion.
Deci, Capricorn şi Gemini aduc dinspre Est...
DISCRETIE, NU ŢEAPĂ
Miturile, legendele, secretele sunt tot ce găseşte un neofit despre lumea sangvinară. Nevoia de discreţie pentru obiceiurile noastre devine prea des frică sau ruşine, transmise prin colţi şi prin sânge. Neofitul dă prea des, dă fără să ştie cine primeşte, i se compensează în drepturi şi permisiuni prea târziu sau deloc. Contactul Seniorului cu neofitul a devenit sporadic, imaginaţia sa o ia razna, măştile biblice au câştigat un teren nemeritat. A fi discret nu înseamnă a te lăsa redus la tăcere sau a nega că eşti vampir şi deci bei sânge.
DIVERSITATE ŞI ADAPTARE
Am trăit şi am murit printre cei obişnuiţi să slujească. A fost o vreme când erau indivizi cu preocupări diverse, dorinţe şi nevoi diferite, nu pungi de sânge sau cadavre în galantar. Am văzut esenţele nobile degenerând sau devenind prea aspre cu sine şi cu alţii, în confruntarea cu noi prădători. Pentru că, să o recunoaştem, asta suntem. Prădători, la origine.
Un cod prea sever la nivel de casă produce răni psihice şi sociale imposibil de neglijat şi cu consecinţe imprevizibile. Barierele trebuie ridicate. Protocolul trebuie să devină mai lax.
SIGURANŢĂ PUBLICĂ
Mulţi neofiţi, adepţi şi iniţiaţi au simţit că suntem în război. Case şi linii au căzut. Îngenuncherea a devenit un spectacol, dar nu a adus cu adevărat nimic corect şi foarte rar ceva sigur. M-am întrebat ce avem de făcut, când calea pare mărginită de două prăpăstii - răul absolut şi resemnarea mută. O nouă mască, neascunzând ceea ce am devenit. Veneţia.
CONTROL
Nu-i poţi controla pe cei din jur până nu te controlezi pe tine. Din păcate, cei ca mine, mereu pe borderline între vechi şi nou, au devenit mult mai emoţionali, mai flămânzi, mai dornici de afirmare, mai puţin dispuşi la sacrificii lipsite de sens. Controlul începe cu Seniorul şi se termină cu neofitul. Controlul înseamnă acţiune fermă, dar nu mereu crudă. Reacţiune imediată, dar nu neapărat tipar.
STIL DE EXISTENŢĂ
Fiecare are dreptul la un stil de existenţă pe măsura dorinţelor sale legitime, al talentelor şi pasiunilor sale. A fi membru al unei case nu presupune, pentru mine, a fi sclavul celor mai bătrâni sau al celor mai bogaţi. Sunt vânător. Sunt războinic. Sunt artist. Sunt soţia unei Bestii. Sunt vrăjitoare. Nu îmi place să fac rău doar ca să mă simt importantă, dar nici să întorc celălalt obraz. Nu cred că există Dumnezeu. Dacă ar exista, nu i-aş găsi nicio scuză pentru ce am devenit noi toţi.
ZONE PUBLICE ŞI PRIVATE
A bea sânge în public, dintr-un pahar sau dintr-o sticlă, nu e un lucru ruşinos. Nu e un păcat. E instinctul natural al vampirului. A bea sânge oferit de un donator care ştie ce face ar trebui să fie un act onorabil din ambele părţi. Din păcate, nu mai e, nu întotdeauna. Am atacat de foame şi de furie. Am muşcat pentru a disciplina ce, poate, nu ar fi trebuit decât lăsat să moară. Dincolo de episoadele emoţionale, ritualurile de pedeapsă sau luptele de orice fel, hrănirea din venă ar trebui să fie, în opinia mea, privată. Esenţele moderne se pot recalibra şi printr-o alimentaţie naturală, publică - fructe, legume, carne de animal, dulciuri, lichide diverse...
RESPONSABILITATE
În afară de un sclav, de o păpuşă, lipsiţi de voinţa proprie, toţi avem măcar în parte de ales. De aceea, de la neofit la Senior, toţi răspundem pentru alegerile noastre şi efectele lor. A produce rău duce la rău. Eu cred în legile karmice şi talionice deopotrivă. Nimeni nu are imunitate în faţa Morţii sau pedepsei, chiar şi prin titlu, avere, arbore genealogic. Desigur, nu ne putem certa cu biologia, iar unele lucruri nu mai sunt posibile. Nu avem dreptul să discriminăm rase hibride doar fiindcă s-au născut la periferia geografică sau istorică.
Vânătoarea de noi vase şi servitori, războiul cu invadatori de teritorii sau venetici ce vor să ne spurce valorile sunt uşor de invocat pentru a scăpa de responsabilitate. Dar, în fond, ce valori mai avem? Pentru ce merităm să fim slujiţi? Ce realitate slujim? Când binele clanului devine motivul unor mijloace abominabile? Gândiţi-vă la astea acum, căci vremea legendelor a trecut, şi Vampirul nu e neapărat în vârful lanţului trofic.
Lady Corvinus
(RECALIBRARE A UNUI TEXT MAI VECHI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu