miercuri, 16 ianuarie 2019

Porumbelul

A doua oară vedeam porumbelul însângerat. Mort de-a binelea. Un semn sinistru, într-adevăr. Doar locul se schimbase. De data asta, nu era staţia de tramvai. Un chioşc de ceai şi cafea, lângă universitate. Şi o coadă lungă de martori la o crimă. Mie, agentului, nu-mi păsa de salvarea vreunei fecioare. I-am călcat pe coadă şi am trecut mai departe. Aveam propriile probleme. Şi o cafea de băut. Ca să-mi amintesc cum murisem eu, în universitate. Ştiam că nu am clepsidră de întors, doar o etalare care nu mă mulţumea. Dar nu era blestem mai rău decât cel al pisicii negre.
One day, i said. One day, Little Red Hoodie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Уходящая осень...