Se spune că în Târgul Iaşilor a fost o mireasă de boier care nu şi-a aşteptat fecioară soţul. Pentru că acesta o iubea, şi era un hrisov domnesc de căsătorie, i-a dat şansa de a se socoti soţia cavalerului ce o avusese. Iar când timpul a venit, şi-a cerut ora Seniorului. Mireasa a acceptat, ca lumea să meargă mai departe. Dar a dorit ca acel cavaler să uite. Şi a astfel a făcut un ritual ce l-a îndepărtat şi a îngenuncheat la picioarele soţului de argint.
- Iartă-mă, a spus, şi vei deschide chiar şi porţile Raiului pentru tine.
- Te voi încerca din nou, a răspuns boierul. Trăieşte un an printre târgoveţi, fără să uiţi tu că eşti a mea.
Şi a trăit 300 de zile, dar în a 301 cavalerul a revenit. Şi era trist, căci se simţea blestemat. Vina a făcut-o pe femeie să-l iubească din nou, şi au ajuns din nou în aşternut. De data aceasta, a fost zămislit un copil. Astfel, cavalerul şi-a amintit. Seniorul a aflat şi i-a adus pe toţi trei la Judecata sa.
- Ce să vă fac? a întrebat.
- Ce doreşti, căci am greşit, a spus cavalerul.
- Nu-mi pasă, căci mi-e foame mereu, a spus femeia.
- Foamea e dovada păcatului tău, a spus boierul. Dar şi eu sunt vinovat, căci te-am iertat şi încercat ca să urc pe tron.
În astfel de nevoie de dreptate şi adevăr, au chemat Diavolul la un copac de răspântie.
- Copilul e al meu! a urlat femeia. Nu al tău!
Şi l-a îmbrăţişat de l-a sugrumat.
- Ce verdict dai? a spus Domnul.
- Femeia la copac să stea, căci altfel pruncul şi l-ar mânca mort.
Domnul a fost de acord. A pus-o la copac, cu prunc cu tot.
- Dar copacul care poartă o asemenea povară trebuie împăcat, altfel război sau molimă va fi.
- Îţi dau capul meu, de-l doreşti, a spus cavalerul, a cărui tristeţe nu mai putea fi oprită. Căci mi-am amintit ce vânam, şi la femei mă duceam doar ca să găsesc puterea de a mă desprinde.
Diavolul a tot cântărit felurile de a face dreptate, dar nu a găsit niciunul.
- Toţi aţi respectat legămintele, mai puţin femeia ce a fost pedepsită. Totuşi, tronul nu a fost udat şi copacul nu poate fi împăcat cu un alt cap.
- Şi atunci?
- Atunci, un ban va fi aruncat, şi o altă femeie va fi purtată pe aripile corbului pentru a fi ce acest cavaler nu a vrut să fie şi ce prima domniţă nu a putut să fie.
- Aruncă banul.
Banul a fost aruncat, şi o uşă secretă s-a deschis. Femeia ce a venit a găsit copacul, a vorbit cu Diavolul şi s-a închinat Castelului. La gât avea un şirag de oase.
- Cine eşti? a întrebat Domnul.
- Sunt Moartea, şi am venit să te iau. Dar nu ca să pleci dintre noi, ci ca să găsim altă cale. O cale în care în copaci să atârne şi altceva.
- De mă iei, la altar te duc.
Şi a ieşit de acolo soţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu