A fost odată ca niciodată un munte...

Regina de Cupe

Regina de Cupe - Cea care se ocupă de lacuri, râuri, zone marine sau ritualuri cu lichide.

Lovers

Îndrăgostiţii - Poveste dramatică şi romantică de dragoste, Scenă de pasiune cu public, Plimbarea îndrăgostiţilor pe mendrele soartei

Mefisto

Give me your lost and your sorrow

Blestem

Ţi-am arătat faţa, scumpo, a spus Regina celei ce credea că-i va urma.
Ştii ce va fi? Toate măştile te urăsc şi vor să te ucidă. Toate femeile suferă din cauza ta. Nu se mai pot naşte copii. Bărbaţii te dispreţuiesc. Lumea, aşa cum o ştiai, nu mai există. Şi toţi ştiu că eşti de vină şi meriţi ce vei păţi.
(Cartea Măştilor)

DESPRE TAROT 3

CARTEA ÎNTOARSĂ

O adevărată enigmă pentru mulţi studenţi ai Tarotului a fost utilizarea, sau nu, a cărţilor întoarse. În general, ele fie nu au fost luate în seamă, apelându-se la traducerea clasică, fie s-a mers pe opusul sensurilor variantei drepte, ceea ce deschide o plajă destul de largă de opţiuni. Pentru o carte precum Elementele, putem avea un ritual eşuat, religios ori ca manieră standard de realizare a lucrurilor, iluzie ca revers la adevăr şi slăbiciune la putere. Ce mai regăsim aici, ca posibilitate?

* O scădere sau o creştere a energiei, deci o amplificare sau reducere a sensului cărţii drepte. Din aceeaşi serie face parte ideea trezirii/blocării totale a energiei cărţii drepte, a unei porţi, oglinzi, mesager.

* O atenţionare de a privi înapoi, adică la cartea precedentă, ale cărei lecţii nu ni le-am însuşit, de a reface un ritual ori a-l repeta, de a relua legătura cu un senior ori maestru. Se poate întoarce surprinzător o situaţie, regânditm un proiect abandonat, mai facem o încercare într-un anumit domeniu, în funcţie de semnificaţia variantei drepte. Tot aici ar putea intra şi dorinţa noastră de a corecta o eroare proprie de acţiune/judecată exprimată de varianta pozitivă, de a schimba cursul unei energii care fusese trimisă greşit, de a completa informaţiile pentru un proces decizional, electiv corect. Se poate întoarce la noi şi un personaj din trecut, din altă viaţă.

* NU, pentru cei care vor un răspuns cu da/nu la întrebări, anularea unei pedepse, a unui scenariu, tipar.

*  Un fel special de „blasfemie” faţă de mesajul cărţii drepte, anulându-l, găsindu-i antonimul, nemesisul, imaginea de negativ sau complementară, explorând sensuri mai diverse decât tiparul în sine. 

* Posibilitatea ca mesajul cărţii drepte să fie valabil, dar să se împlinească mai târziu decât ar fi de aşteptat. Motivul ar putea fi că situaţia la care face referire se află încă într-o fază incipientă, ceea ce ştim despre ea ar putea fi incomplet sau pe alocuri eronat, ar putea interveni diverse obstacole. Cu alte cuvinte, cartea întoarsă poate fi privită ca un potenţial încă nemanifestat sau în manifestare.

* Avertisment, mai ales în cazul cărţilor cu o conotaţie clar negativă. Pentru Moarte, de exemplu, care aduce şi ideea de transformare radicală, înnoire, cea întoarsă poate fi un semnal să nu ne opunem schimbărilor necesare în viaţa noastră. De asemenea, poate indica transferarea într-un eşalon inferior. În acest caz, este foarte important să pricepem de ce am fost pedepsiţi şi dacă vina e, într-adevăr, a noastră.

* O postură submisivă, arătându-ne că nu suntem factorul decident într-o anumită situaţie. De asemenea, putem fi chemaţi să răspundem la o sarcină existenţială..

* O carte întoarsă poate arăta şi primejdii, riscuri, intenţii incorecte ale factorilor care guvernează scena din ea.

KRON

SÂNGELE HRĂNEŞTE.
SÂNGELE NU UITĂ  
SÂNGELE VINDECĂ.
SÂNGELE TRANSFORMĂ.
SÂNGELE SPUNE ADEVĂRUL.
SÂNGELE NE UNEŞTE ŞI NE DESPARTE.
IN SIGNO STYX
KRON.

DESPRE TAROT 2

CITIREA NUMĂRULUI UNEI CĂRŢI

Citirea unei cărți de Tarot cu două cifre se poate face în trei feluri, pe principii numerologice folosite şi la aflarea cifrei destinului:

 * număr de două cifre (XV =15, de exemplu);

 * număr obținut prin scădere (5-1 = 4);

 * număr obținut prin adunare (5 + 1 = 6).

De asemenea, numărul poate fi corelat cu anumite litere din alfabetul latin. Pentru XV, X va însemna ics, iar V – litera v. Să nu uităm nici echivalenţa cifre latine – cifre arabe. X este şi 10, V este şi 5.

Se pot face şi operaţii matematice de descompunere a numărului de două cifre sau de o cifră din Arcana Majoră sau cele minore, pentru obţinerea unei etalări care să ajute la înţelegerea unei situaţii din mai multe perspective:

* 5 = 4 + 1.

* 5 = 2 + 3.

* 5 = 5 + 0.

Iar pentru 11, ca să luăm alt exemplu, matematica e şi mai complexă:

* 11 = 10 + 1.

* 11 = 2 + 9.

* 11 = 4 + 7.

* 11 = 5 + 5.

DESPRE TAROT 1

ARCANELE MINORE, PREZENTARE GENERALǍ

ARCANA DE BAGHETE (BÂTE,  SCEPTRE, TREFLĂ, ROZE)

Bâtele sunt legate de elementul primordial Foc, indicând creaţie sau distrugere, acţiune sau activitate, de sud ca direcţie şi de vară. În cazul unei persoane, ele indică pe cineva cu păr blond sau roşcat, ochi albaştri, ten deschis la culoare. La nivel universal, au aplicaţii în astrologie şi cosmologie. Aici vor apărea elementele de creativitate, carieră, conducere de eşaloane civile, tiparele emoţionale şi psihologice, resurse şi căi vechi ori vegetale.

ARCANA DE CUPE (POTIRE, VASE, INIMĂ ROŞIE, PÂNZE)

Arcana de Cupe se referă la Apă, deci la emoţii, la o anumită fluiditate a realităţii, care generează fenomene precum artele plastice, viziunile precognitive sau contactul cu spiritele morţilor. La Cupe se vor clasa elementele ce ţin de vest şi de primăvară, unele elemente clericale sau ritualice.

ARCANA DE MONEDE (CRANII, PENTACLE, CARO, TOBĂ, SIGILII)

Monedele aduc tot ce ţine de pământ, adică trupesc, corporal. Prin aceste arcane se materializează proiectele, fie că e vorba despre muncă sau bani. Tot aici apar anumite nevoi şi plăceri trupeşti, precum cele culinare sau sexuale, negoţul, posesiunile. La persoane, se referă la cineva cu păr alb şi ochi de orice culoare. Ca puncte cardinale, sunt nordul, iar ca anotimpuri – iarna.

ARCANA DE SPADE (CUŢITE, INIMĂ NEAGRĂ, PICĂ, LABIRINT)

Spatele ţin de Aer, deci de raţionalul ştiinţei, al analizei, al minţii, al gândirii, dar şi de înălţarea spiritului, fiind specifice literaţilor, inventatorilor, nobililor. De asemenea, sunt aferente unor eşaloane militare sau chiar criminale. Aici intră cei cu păr şaten închis şi ochi negri. Ca punct cardinal, specific le este estul, iar ca anotimp – toamna.

Alice in Rainbow Land

Puterea şi magia unei poveşti gotice

Crow call / Crow sounds / Crow sound / Crow sound effect

CODUL SÂNGELUI

Un bastard ştie foarte puţine lucruri despre sine. Dar ştie principalul - că nu e dorit. Şi fiindcă nu e dorit, nici nu doreşte multe lucruri. Dar are mereu o cauză - răzbunarea. Şi mai ştie că lucrurile, într-un fel sau altul, se întâmplă în jurul lui. Din cauza lui. Şi de aceea, e privit mereu cu o suspiciune pe care nu o merită.
Am închis caietul, pe care Robin îl socotea prea frumos pentru mine. Erau gânduri care ar fi fost scump plătite, dacă le-ar fi citit Preatorianul. Din fericire, sau poate dintr-o nefericire de ordin mai general, puţină lumea ştia să citească în partea asta a Domeniului.
Soarele răsărea rece. De undeva, iarăşi se auzeau urletele câinilor de vânătoare. O parte din mine o ura şi o parte o savura, vânătoarea asta. Făcea din mine un fel de tâlhar, în foarte multe feluri. Un tâlhar de timp neobservat, binecuvântat şi blestemat de originea sa umilă. Am pus caietul în scrin şi am surâs. Azi se aştepta prezenţa Praetorianului printre noi. Probabil, alegea.
-- Jackin!
Vocea foarte îngrijorată a lui Robin.
-- Da, am spus şi am ieşit din încăperea de la baza Turnului.
Am dat de Administrator deja îngenuncheat lângă armăsarul unui oaspete pe care ar fi trebuit să nu-l mai recunosc. Un Vânător de care soarta de bastard mă despărţise. Lordul Charles.
-- Mylord, am murmurat, cu privirea plecată.
-- Băiete.
Aceeaşi voce dispreţuitor benevolentă. Şi aceleaşi amintiri tulburi, dureroase, sinistre.
-- Am nevoie azi de tine, să mă duci în pădure. Am auzit că te pricepi la capcane.
-- Cum doriţi, mylord.
Mă pricepeam destul cât să am spatele biciuit.
-- Să mergem.
-- Pe jos?
I-am simţit imediat furia.
-- Cum altfel, Jackin?
-- V-aş încetini, mylord, să alerg pe lângă armăsar.
-- Îmi permit răgazul, Jackin.
O schimbare periculoasă în voce. Aerul visător al cuiva care a decis să ucidă. Şi o femeie cu mantie neagră, apărând pe un armăsar ciudat, portocaliu.
-- Lord Charles, nu-i aşa?
-- Domniţă. Nu cred că ne-am mai întâlnit.
-- Lady Corvinus. Dar prietenii îmi spun Raven.
A tresărit.
-- E un nume care mi-a fost pomenit de un amic. S-a plâns că l-aţi blestemat, mylady.
-- Posibil, domnul meu. Am acest talent, printre altele. Am auzit că mergeţi în pădure.
-- Da.
-- Aş vrea să vă însoţesc.
-- Mă duce băiatul.
-- Aşa?
Furia lui a cabrat armăsarul. S-a stăpânit cu greu să o lovească.
-- Poate doriţi să împărţiţi calul cu el.
-- Poate mergem toţi per pedes, mylord. Aerul curat şi mişcarea mai şterg din blesteme, se spune.
A făcut un gest mic, neglijent, cu mâna, şi am ştiut că o lovise de la distanţă. Ăsta era unul dintre lucrurile care se schimbaseră pe domeniu. Am avut fără să vreau un mic salt de pisică, din dorinţa de a-i sări în ajutor. Aşa am văzut că abia venise de pe drum, mantia şi cizmuliţele îi erau prăuite şi purta pantaloni.
-- Ce vrei de fapt, Lady Corvinus?
Deci şi ea era un bastard, doar de alt fel.
-- Ca de obicei, aduc un mesaj.
-- De la cine?
-- Soarele Negru.
A tresărit şi şi-a forţat un surâs larg.
-- Pentru mine?
-- Pentru Domnia Ta, Lord Charles.
A scos din pungă un bileţel împăturit şi i l-a întins. L-a citit şi s-a încruntat.
-- Mulţumesc, Lady Corvinus. Să mergem la plimbare, atunci. Eu, Domnia Ta şi băiatul.
Doamna s-a uitat la mine. Avea ochi negri şi foarte pătrunzători. Am ajutat-o să coboare. Mâna îi era caldă şi blândă. Aproape m-am îndrăgostit, privind-o. Dar era mai bătrână decât părea. Şi mai îndurerată.

-- Cum te cheamă? a întrebat.
-- Jackin, mylady.
-- Mă bucur să te cunosc, Jackin.
-- Mulţumesc, mylady.
Am pornit toţi trei spre pădure. Nu era departe, umbroasă, misterioasă, plină de daruri, uneori. Şi de totemuri.
Am mers o vreme în tăcere. Eu primul, ei în spate. Simţeam uneori privirea Lordului Charles pe spinarea mea, ca un bici.
-- Vă plac sufletele îndurerate, Lady Corvinus?
-- Vă simţiţi îndurerat, Lord Charles? Şerbii se presupune că nu au suflet.
-- Minunat! Sunteţi prima libertariană pe care o cunosc.
-- Şi Domnia Ta, primul purist.
Un foşnet în lateral, o creangă căzută, un prilej de a privi în spate. O prinsese de braţ şi o ţintuia cu privirea. Umbrele tot mai grele ale brazilor cădeau peste ei.
-- Ce căutaţi în pădure, Lady Corvinus?
-- Alune. Domnia ta?
-- Vânat.
-- Mort sau viu?
-- Haideţi să vedem ce ni se oferă, Lady Corvinus.
O făcea să-i dorească mângâierea sau lovitura.
-- One more night, and the Devil got my soul, a şoptit ea.
-- E o parolă pe care a folosit-o deja cineva, a surâs şi mai rece Lordul Charles.
-- The Devil has my soul, mylord. Doar că...
-- Da, a şoptit el, şi ştiam deja că o posedă din picioare, ca pe orice ţărancă de pe domeniu. Doar că...
A gemut.
-- Doar că Domnia ta semeni cu un scorpion, iar eu urăsc insectele.
-- Domnia Ta te-ai oferit să ne însoţeşti, Lady Corvinus, pentru a salva un biet argat.
-- Eu nu port mască albă, mylord. Nu salvez pentru a suferi, şi nici doar pentru plăcere.
S-a apropiat de ea şi a cuprins-o de mijloc.
-- Dar îţi place ce-ţi fac?
-- Da.
-- So easy. Dezamăgitor.
-- Şi simplu.
-- Să adunăm alune, atunci, mylady. Voi folosi aplecările Domniei Tale.

Aplecările doamnei erau scurte şi robuste. Lordul Charles ţinea să dea din coapse de fiecare dată, împungând scurt, în aşteptarea următorului geamăt. Alunele se adunau în desagă. Am început şi eu să caut castane şi conuri.
-- Păstrează-le tu, castanele, mi-a spus. Şi conurile le împărţim.
-- Caută şi nişte pietricele de baie, Jackin, a zis Lordul Charles. Între timp, am s-o tăvălesc pe doamna puţin.
A trântit-o în iarbă înainte să apuc să mă îndepărtez. Aproape am simţit că să schimb cartea fusese o greşeală. Încă mai visam decari, uneori.
Când m-am întors, arăta roşie la faţă şi furioasă, iar el semăna cu un motan.
Adunasem destule castane şi conuri. Ea adunase destulă durere. Totuşi, ceva din ochii ei umezi spunea că e mai periculoasă ca oricând.
-- Mă bucur că v-am satisfăcut o fantezie, Lady Corvinus, a rânjit Lordul Charles.
-- Sunteţi, desigur, priceput în fantezii, domnul meu, a spus doamna.
-- Chiar şi în realitate, a surâs Lordul Charles.
-- Realitatea are mai multe cercuri decât credeţi, mylord.
-- Sunt cercuri ca ale lui Jackin, pe care nu doresc să le aprofundez, mylady.
-- Atunci aceasta va fi răzbunarea mea.
A prins-o iute de braţul drept, trecându-şi mâna peste mijlocul ei.
-- Crezi că-ţi voi îngădui să te răzbuni, ţărăncuţă?
-- Sper că nu.
I-a dat iute drumul, şi ea s-a sprijinit de un copac. A căutat adânc sub chipul ei, ca şi mine. Nu era cea pe care fusesem trimis s-o exorcizez.
-- Şi dacă niciodată nu vei şti, Lady Corvinus, pentru ce venisem de fapt?
Am văzut cel mai îngrozitor şi ucigător surâs.
-- Dar ştiu, Mylord. To make me a Bathory.
-- Da.
-- Şi nu doresc.
-- Atunci veţi fi soţia mea, Lady Corvinus, şi nu e nimic mai îngrozitor ca asta.
-- Oh, mylord, nu sunteţi pregătit să fiţi soţul a ceea ce sunt.
-- Şi ce eşti, draga mea?
-- Sabbath.
-- E un principiu foarte generos.
-- Întocmai, Generale. Unii dintre noi nu am uitat că acesta era ţinutul nostru, înainte ca ale voastre corăbii să apară.
Un şarpe verde, o făclie portocalie şi un trandafir negru au clipit prin ochii ei, dar el doar a schiţat aceeaşi grimasă batjocoritoare.
-- Mă bucur.
-- Acum, dacă domnia ta a terminat, îl voi ruga pe Jackin să mă conducă înapoi.
-- Eu abia am început, mylady. Dar dacă preferi compania servului...
-- A adunat conuri pentru mine.
-- Foarte bine.
El s-a întors spre desiş, iar eu am mers în tăcere alături de ea. Era obosită şi mirosea a sânge.
-- Te întrebi cine sunt. Sau ce sunt.
-- Poate, mylady.
-- Sunt ceea ce ei urăsc. Un profet. Şi, uneori, cuvintele profeţilor sunt scrise pe zidurile Infernului.
-- Mă poate lua pe mine în locul domniei voastre, doamnă.
S-a oprit şi m-a privit cu un surâs protector şi extrem de dureros pentru mine. Ca şi cum lua decizia unui război sau a unui masacru care nu se va putea termina niciodată.
-- Noi doi vom face multe împreună, Jackin, când va veni vremea cuţitelor.
Şi aşa ne-am întors la castel. Ştiam că, în urma noastră, Lordul Charles vâna muieri goale prin pădure, să le prăjească la proţap. Şi, aşa mândră cum era, Lady Corvinus avea să se servească din friptură. De aceea şi gândurile mele de exorcist, sarcinile Ordinului se topiseră în pofta unui miros ameţitor.
-- Caietul meu, am şoptit. Am un caiet, doamnă, în care scriu gânduri ascunse şi lucruri care nu s-au mai întâmplat.
-- Vrei să ştii numele tău adevărat, nu-i aşa?
-- Da.
-- Dacă ţi-l spun, Moştenirea mea, Moştenirea lui Kain, se va uni cu ceea ce vampirii numesc Codul Sângelui.
Ieşeam pe poteca spre fântână.
-- Tot sunt un bastard, doamna mea.
-- Te numeşti FitzChivalry. Şi ai fost trimis aici ca ostatec, dar şi exorcist, de Soarele Negru.
-- Am o misiune imposibilă, doamnă. Vânătoarea a devenit...
-- Doar o crimă.
-- Da.
-- Atunci vom fi mai ucigaşi decât ei. Ăsta era şi mesajul.
Era un blestem pe care spinarea mea mereu biciuită îl putea accepta.