Va mancati unul pe altul sau crapati de foame, nimanui nu-i pasa de voi
Am recitit mesajul. L-am rulat ca pe o foita de tigara, l-am invartit pe un lemn, l-am legat cu ata neagra. Am pus pe el o boaba de lemn. Era un mesaj de asasin. Ma exprima in totalitate. Era semnat corect.
Un Bastard.
Ei ma stiau ca H.L. Eu ii servisem corect doar cateva zile. Libertatea oferita de ei fusese doar o minciuna poleita cu cacat. Imi pastrau amintirile. Banuiam ce-mi puteau face. Nu-mi pasa. Voiam, in fine, sa lovesc si eu unde ii durea. In concubinele lor. Cele care le stiau secretele, dorintele, slabiciunile, pacatele, razboaiele, caderile. Daca supravietuiam inmanarii mesajului. Eu si portile lor. Ultimii ani ma invatasera multe. Aveam un instrument nou. Poate ma ajuta, poate nu. Imi indulcise umilinta, singuratea, durerea de a fi pajul unor schizofrenici. Toate dictate de refuzul de a plati pretul monstruos al unei aliante crestine. Numai cand auzeam cuvantul si-mi venea sa scuip.
Am terminat cafeaua si am privit din nou atuul prin care fusesem chemat. 6 de Pamant. O femeie si un barbat, ingenuncheati, la mila Seniorului, cerand bani si dreptate. Ea in galben. El in albastru. Nu vedeam de ce as fi cersit. Nu credeam ca as fi primit. Nu-mi iubeam tatal, pe Vlad Dracul.
Am pus mesajul in buzunar. Am vrut sa ma ridic de la masa, m-am razgandit, am mai scos o carte. O femeie pregatind un tsunami. A venit si un nume. Cristina. Foarte familiar, sentimentul atingerii ei.
Biletul l-am lasat pe un altar public, cu tot spectacolul necesar. Era si stropit cu sange, si legat cu o pana alba, si adus cu aerul cuiva care vrea sa sparga portile castelului. Ma asteptam sa ma impuste cineva in cap, dar au preferat sa-mi treaca prin fata o tarfa obraznica.
Un paznic s-a apropiat de mine si mi-a facut un semn discret.
- Lordul Julien te asteapta in gradina palatului.
Gradina cobora in trepte de la un muzeu destul de impresionant pentru mine, americanul. Inca ma obisnuiam cu tara asta in desirare, Romania, si cu orasul asta de granita in care timpul curgea prea greu. Aici femeile nu veneau pentru un nou inceput, ci pentru o executie. Nimeni dintre barbati nu avea imunitate la durere decat pentru un timp limitat. L-am gasit pe Lordul Julien la fantana, hranind niste porumbei cu bucati de covrig. Am plecat fruntea.
- Lordul meu.
- H.L. Mi-au zis ca te descurci bine.
Nu se simtea vreo multumire in glasul lui. Am tacut si eu.
- M-am stabilit aici, deschid o curte Volturi. Te iau din nou.
Sa fi venit si Bishop? Cel mai mare secret al Americii. Indiferent daca venise sau nu, acum puteam sa mint politicos.
- Multumesc, lordul meu. Cum pot servi?
A suras subtire.
- Hai sa te vedem. Vino cu mine.
Ne-am dus la un hotel din apropiere. Ii ziceau Eden si arata extrem de gaunos-luxos. Am urcat impreuna intr-o camera de la etajul I.
(Va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu