REGINA SI BESTIA

Bestia Roşie a pus Regina Neagră la copac şi ea a devenit vrăjitoare. A stat o noapte. Copacul era verde şi foarte plăcut. Regina se numea Raven şi era o regină a damnaţilor. Raven asculta corbii şi se gândea la mustăţile stufoase ale unui motan. Raven a mai aţipit, a mai plâns, a mai stricat lumile Celeilalte, apoi şi-a spus:

Ce bine că eram deja veneţiană!

A adunat frunze, pietre, boabe şi a ştiut că-şi va reveni, deşi Leul plângea. Când a coborât din nori, era gata să taie aţa ori să coase pânza. Dar întâi, s-a jucat cu Motanul.

Du-mă din nou în Labirint, i-a spus.

Desigur.

Toamna, Labirintul era alfel. Regina rupt o pânză de păianjen, a aruncat cu nuci în tei şi a lăsat un Semn Misterios. La ultimul copac, Regina a găsit o carte. Era la pachet cu o veveriţa şi avea desene despre Cavaleri. Desigur, Regina Neagră a găsit Cavalerul, şi el a ajutat-o să intre în Palatul Alb. Acolo, a văzut Sala de Jucării.

Interesant e că unele au vibratoare, s-a mirat Regina. Mai bine bem o cafea.

Cafea pentru spiriduşi, adusă din Irlanda.

Apoi, au deschis Peştera Balaurului. Aici, Regele Roşu, căci aşa se numea Bestia, tăia capul unui Nebun. Regina l-a consolat dansând cu o eşarfă verde.

Haideţi să facem Regatul mai luminos şi mai frumos, a spus Regina.

Mirosea a busuioc şi a mere coapte. O cucuvea striga.

Bestia Roşie era un mare voievod şi un mare cavaler, dar se îndoia că visul Reginei era posibil. Totuşi, a dat ok. Regina a băut deci un ceai verde. Astfel, în sclipiri de jad, mozaicul Reginei a fost dezvăluit şi s-a unit cu cel subteran. De şapte ori, Regina l-a arătat cu degetul pe cel ce pierise. Şi de şapte ori, el a pierit din nou.

Ca să uite cât de scârbos fusese totul,  Regina Neagră a început să agaţe lucruri prin copaci pentru corbi şi să ignore şoarecii cu gura mare. Uneori, s-a oprit în Palatul Bestiei şi, împreună cu Boierii, în săbii de foc s-au luptat, cu nuci au jonglat şi multe pocale au băut. Şi au spus toţi

Modelul viitorului este cu cinci colţuri şi cinci cercuri.

Dansul cu lupii

O căsătorie blestemată

De prin manuscrise medievale adunate

 "Copyright Adam McLean 1997-2011"

POVESTE

Alice căuta Iepuraşul Superman, dar întâi a găsit o pisică neagră. Pisicile negre erau socotite în oraş Semn Rău. Totuşi, lui Alice îi plăceau. Erau întunecate, misterioase, magice şi teribile. Aveau ochi verzi de drac mic şi vedeau Adevărul cel Adevărat.

Adevărul era că Alice nu mai căuta dragostea, ci gologanii. Şi, urmărind punga cu arginţi, nu voia să fie uşor de ghicit.

Alice deci făcea des roata, arunca panglici, culegea boabe, arăta desene colorate şi bătea ticăloşii cu vărguţa magică. Uneori Sărea. Ceea ce era foarte riscant, fiindcă atunci apăreau Ei. Toţi se temeau de Ei. Toţi voiau să fie ca Ei. Şi, la sfârşit, toţi ştiau că NU pot fi. Dar, UPS, Alice deja era. Alice din Ţara Misterelor. Şi Alice ura să se întoarcă pe urmele propriilor paşi. Alice voia să deschidă o Pandora. Şi atunci l-a zărit pe Iepurilă.

– Dacă tot e să intrăm în Labirint iarăşi, i-a spus lui Iepurilă, hai să o facem altfel.

Altfel însemna la Iepurilă să nu fie Superman, ci Şmecherilă.

Alice şi-a luat o baghetă magică şi nişte mingi colorate. Au început drumul la Zidul Sfidării. Aici, unele mesaje fuseseră acoperite cu galben. Altele încă se vedeau. Şi un porumbel mort era rupt în bucăţi.

Alice a căutat alte scări şi a strivit o omidă. Iepurilă i-a pus în faţă o oglindă magică.

– Oglindă, oglinjoară, cine-i mai galben în ţară? a zis Alice.

– Vanilia.

De aici, Alice şi Şmecherilă au priceput că trebuie multe bastoane şi multe baloane. Le-au căutat în Tufişul cântător, dar de acolo se auzea doar muzică de Tango.

Cu Motanul verde s-au întâlnit printre balcoane. Motanul păstra o tăcere de fier, dar Alice l-a tras de urechi şi l-a mângâiat pe mustăţi. Motanul i-a arătat Calea. Călăuza era roşie. Călăuza a dus-o, ca şarpele, către Calea de foc a cavalerilor M. Alice le spunea Motociclişti şi îi plăcea să audă motoare turate.

– Riiiiiders in the Sky! striga uneori Alice.

Motanul i-a spus însă că e prea devreme să gândească aşa. Desigur, Motanul şi-o trăsese cu Vulpoiul Renard şi era extrem de parşiv. Niciodată nu ştiai dacă te ajuta sau te băga într-o capcană. I-a adus aminte de copaci, de flori, de ceaiul verde, fierbinte-fierbinte şi de Sărut.

True love’s Kiss. Cea mai mare formă de magie, Sărutul dragostei adevărate. Totuşi, Alice ştia că un sărut e uneori prea puţin. Era ca şi cum ai fi dansat doar cu o panglică neagră. Pentru o asemenea tristeţe nu era leac.

Iepurilă Şmecherilă nu o putea contrazice, dar a adunat pentru ea un bănuţ de aramă.

– De noroc, a spus Iepurilă.

– De trecere, a zis Alice.

Cu 7 spice în coroniţă, Alice a trecut Podul de Fier şi Podul de Lemn. A ajuns la Cuptorul de prăjit fetiţe odată cu Scufiţa Roşie. Focul era minunat, galben, portocaliu, negru, verde... Scufiţa Roşie s-a ascuns. De teamă să nu fie friptă. Motanul a miorlăit sugestiv.

– Ei bine, a zis, noi vom mânca.

Şi au mâncat Rotunjoare misterioase. Apoi au făcut un Ritual. Cu REGULI.

Cel cu Coarne era Diavolul şi zicea Nu mă poţi mânca.

Cel cu Lemne era Vânătorul şi Alegea.

Moartea dansa.

Vrăjitoarea atârna talismane, ca morţii să vorbească cu viii şi între ei.

MIAU. MIAU. MIAU. ASTA ZICEAU.

Desigur, Motanul se încălţase ca să-şi găsească familia. Se ştia că, undeva, avea un Bastard misterios, pe nume Chivalry. Şi povestea continua.

Si vorbind serios...

Soarta e intalnirea intre ce am trait in vieti anterioare, ce influenta are mediul asupra noastra si ce am mostenit de la parinti, pe de o parte, si interactiunea noastra, prin miscare browniana, legea atractiei, karma, pe de alta parte.

Fun Khabbala

Traducere liberă după Torqia.

Licuriciul se uită la labirint.
Labirintul are ziduri.
Iarna nu e ca vara, zice Licuriciul.
Angela Merkel aşteaptă, în costum de baie, pe partea cealaltă.
Licuriciul se întreabă dacă e încornorat sau are fesul pus greşit.
Populaţia minoritară joacă alba-neagra.
Agenţii secreţi se pierd dezinvolt  în peisaj.
Ha Ha Ha has nothing, if it has not YOU.

Alb şi negru

Nuanţe şi mai întunecate

2 de Spade

Doua imagini total diferite pentru aceeasi idee - alegere, rascruce intr-un punct necunoscut sau cu doua variante, duel al sortilor sau incrucisare de elemente asemanatoare.

Femeia din umbră

Şi dacă ar fi să judecăm doar după imaginile afişului, pentru un apocrif.
Din umbrele pădurii şi ale trecutului, Cealaltă femeie aruncă vălul pentru a ridica masca. Şi, poate, a descoperi singurul secret de care se tem toţi...
CINE A SCRIS ROLURILE.

Rituri de trecere

Fast food witch

De la Wikipedia preluate...