Bine aţi venit la Storybrooke

Şi mai nasol decât TC

Privind ieri nişte ciuperci, m-am gândit că o realitate mai nasoală decât teoria conspiraţiei ar fi ca aceste fracturi şi portaluri temporale să fie rezultatul unor declanşatori naturali - o furtună solară, o furtună de timp. Valurile temporale ar ataca atunci cele mai slabe puncte din cronologia cunoscută nouă, realităţile incorecte. Dar ce e o realitate corectă şi, mai ales, pentru cine? Realităţile corecte nu sunt pentru mulţi sau puţini, sunt cele natural evolutive sau ciclic prezervative.

Teoria conspiraţiei

În cercurile Illuminati se spune că scufundarea submarinului Kursk a fost o operaţiune a CIA, având drept scop doborârea lui Putin. Mai mult, aceasta ar fi o parte a celui de al treilea război mondial, dus pe planuri temporale, pentru manipularea istoriei şi distrugerea filonului Anunaki, reptilian autohton. Acest război are deja unde temporale majore, ce au afectat civilizaţii întregi, având ca posibil deznodământ un Z War. Se remarcă, la nivelul societăţii româneşti, o cădere în zona terorii şi canibalismului energetic, o disoluţie a climatului modern, elevat, spre o ţigăneală perpetuă, fenomene paranormale imposibil de stăpânit, ridicarea de tipare medievale şi izolarea pe frontul urban - rural.
Specialişţii în citirea gândurilor, ca mine, au auzit în ultima vreme adevărate atrocităţi. Se joacă scenarii de tip picătura chinezească, canibalism, sacrificiu şi abuz ritualic, crime schizofrenice, mergând spre holocaust nuclear. Nici chiar marii stâlpi de putere sau instituţiile militarizate nu mai fac faţă, dimpotrivă, sunt mai vulnerabile ca oricând.
Se desfăşoară în acest moment programe de umbră de tip Închisorile CIA; Candidatul Manciurian, Blair Witch Project, X Files, Final Destination, Umbrella, Jerusalem, True Blood, Hydra, Lazarus, Mandala, Trident, Amber, Avalon, Gillead, Fiii lui Satan, Rogue One, Venice, X.

Şiiii.... Microtexte

Din nou, Microtexte

Coşmar

VINO CU NOI.
Erau acolo, în pasaj. Lucrurile. Lăsate la întâmplare. Lucrurile unor oameni care nu mai existau. Lucruri pe care le lăsaseră acolo ca şi cum s-ar fi dus undeva. Să răspundă la chemarea unei sirene. Sau la blestemul unei vrăjitoare.
Mă uitam la ele, neştiind dacă e vis sau realitate. Erau ca o dungă colorată de oroare, ducând spre o ieşire ce nu se vedea. Şi nu ştiam nici dacă îmi era frică. Doar că vreau să mă dau înapoi. Cineva, oricum, mă trăgea parcă înapoi. Şi am făcut un pas.
Dar dincolo era şi mai rău. Uşi blocate. Uşi transparente. O gloată fugind, în oroare, de spectrul unei femei fără cap. Spectru călare, gonind în hohote. Dincolo de uşi, indivizi în uniformă îşi tăiau degetele. Sau le prindeau înapoi. O vamă, fără îndoială. Semăna cu un aeroport. Mulţimea spărgea întotdeauna uşile. Mulţimea se speria de imaginile de pe ecrane. Şi dincolo de rampe erau doar alte scări.
Urma să înceapă şi acolo. Tot de la un telefon. Ochii ăia care sclipeau, şi apoi nimic. Aproape nimic, doar foamea. Dar aici exista o debara. O debara cu multe şuruburi. În debara era un bărbat rănit. Întotdeauna era un rănit, la porcăriile astea. Şi a mai venit cineva.
Cine?

O idee

Mă gândesc să cuplez povestirile mele ciudat negre, enigmatic schizofrenice într-un fel de volum al ultimilor ani de călătorie. S-ar putea chema ÎNTÂLNIRI PE MARTE, Sau, poate, ORACOLUL ŞI MĂŞTILE.

Semnele

Despre măştile W

Întâi au fost Îngerii, care au căzut. Apoi au fost Demonii, care au reuşit parţial. Al treilea val e din Măşti Negre, care au aşteptat ultimul Semn. Şi el a sosit. Surâsul Motanului din Wonderland.
Toţi suntem ciudaţi aici, Alice. Şi nicio ştiinţă nu ne poate explica Infernul.
(Microtexte)

Despre lege

Vina şi nevinovăţia sunt măsurate prin lege, iar legea trebuie să fie justă ca să se facă dreptate. Legea trebuie să fie simplă, clară, asigurând o conectare sigură a tuturor părţilor sistemului. Justiţia este o formă de balanţă a binelui şi răului, nu a păcatului şi pedepsei. Chiar şi într-o lume Wraith. Oricare ar fi păturile societăţii, justiţia nu e o societate secretă şi nici o religie.

VALS

Cea de a douăsprezecea ursitoare, cea neplătită, a vorbit:
- Ultimul ceas al copilului să fie primul ceas al bărbatului.
Vrăitoarea cea rea a urmat ursitoarei, şi a aşezat în parcul castelului un blestem sau o binecuvântare. Era o mărgică galbenă, din os, ce proorocea dincolo de poarta albă.
- Cel mai cumplit blestem este, desigur, o binecuvântare, a spus vrăitoarea. Fie să-ţi petreci viaţa în vals, copilaş.
Copilaşul a înţeles deci totul încă din prima noapte, şi tot din prima noapte a plâns. Umbra s-a lăsat asupra sa, acoperindu-l cu aripile. Era doar începutul unui vals rusesc, printr-o pădure foarte întunecată.
Ştia ce-l aşteaptă la capătul drumului - un lac verde. Şi pe lac pluteau flori roz de nufăr, rotindu-se la nesfârşit, în aceeaşi mişcare, ca un drog al speranţei.
Desigur, copilul era băiatul pe care-l dorise pentru friptură ursitoarea şi bărbatul pe care-l ceruse în aşternut vrăjitoarea. Şi fiindcă cinci zile de cunoaştere a morţii nu au fost de ajuns, vals a dansat la grajduri.

Luna

Luna va întâlni trei flori - una roşie, una verde şi una albastră. Prima îi va aminti de cel pe care l-a iubit. A doua, de cel pe care l-a trădat. A treia va tăcea sau va vorbi.

Delphi 1

De la Târgul Olarilor