În cercurile Illuminati se spune că scufundarea submarinului Kursk a fost o operaţiune a CIA, având drept scop doborârea lui Putin. Mai mult, aceasta ar fi o parte a celui de al treilea război mondial, dus pe planuri temporale, pentru manipularea istoriei şi distrugerea filonului Anunaki, reptilian autohton. Acest război are deja unde temporale majore, ce au afectat civilizaţii întregi, având ca posibil deznodământ un Z War. Se remarcă, la nivelul societăţii româneşti, o cădere în zona terorii şi canibalismului energetic, o disoluţie a climatului modern, elevat, spre o ţigăneală perpetuă, fenomene paranormale imposibil de stăpânit, ridicarea de tipare medievale şi izolarea pe frontul urban - rural.
Specialişţii în citirea gândurilor, ca mine, au auzit în ultima vreme adevărate atrocităţi. Se joacă scenarii de tip picătura chinezească, canibalism, sacrificiu şi abuz ritualic, crime schizofrenice, mergând spre holocaust nuclear. Nici chiar marii stâlpi de putere sau instituţiile militarizate nu mai fac faţă, dimpotrivă, sunt mai vulnerabile ca oricând.
Se desfăşoară în acest moment programe de umbră de tip Închisorile CIA; Candidatul Manciurian, Blair Witch Project, X Files, Final Destination, Umbrella, Jerusalem, True Blood, Hydra, Lazarus, Mandala, Trident, Amber, Avalon, Gillead, Fiii lui Satan, Rogue One, Venice, X.
Se afișează postările cu eticheta manipulare psihologica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta manipulare psihologica. Afișați toate postările
duminică, 15 iulie 2018
marți, 22 mai 2018
Forme de manipulare informaţională
Minciunile sunt una dintre tehnicile cele mai uzitate de control psihologic şi social. Tipuri de minciuni:
* Autoînşelarea – negarea adevărului cu privire la propria situaţie sau relaţiile cu alţii, pentru că ar fi prea greu de înfruntat.
* Evaziunea – prezentarea de informaţii vagi, irelevante pentru respectiva temă, aşa numite locuri comune, truisme care de fapt nu spun nimic.
* Cacealmeaua – cineva pretinde că vă poate ajuta, poate juca un rol benefic, are anumite atuuri, capacităţi, proprietăţi, intenţii, cunoştinţe care îi lipsesc total.
* Omisiunea – ascunderea de informaţii foarte importante, lămuritoare, cruciale despre tema abordată.
* Exagerarea – prezentarea unui adevăr “umflat”.
* Distrugerea interlocutorului – când acesta a intuit un adevăr, i se răspunde prin ironie, sarcasm, jigniri personale, acuzaţii false, tipare sociale considerate în general negative, cum ar fi cele de radical, adept al teoriei conspiraţiei, nebun, comunist, imoral, satanist.
* Simularea confuziei cu privire la o situaţie cu care, de fapt, interlocutorul este perfect la curent.
* Afişarea unei emoţii puternice – furie, dragoste sau durere – pe care partenerul de dialog nu o resimte.

* Seducerea interlocutorului, nu neaparat erotica, ci si printr-o conversaţie cât mai lejeră, simularea simpatiei sau flatare, pentru a-l face să renunţe la poziţia sa şi să o îmbrăţişeze pe a celuilalt.
* Negarea obstinentă a unui adevăr, fără argumente, dar printr-o avalanşă verbală care reduce oponentul la tăcere. Ignorarea voită a replicilor periculoase şi răspunsul doar la cele fara miză.
* Diversiunea – abaterea conversaţiei spre alte teme.
* Invocarea unei entităţi superioare, a unei autorităţi administrative sau ştiinţifice vagi, a unor sondaje de opinie.
* Întreruperea conversaţiei când se apropie de teme periculoase.
* Culpabilizarea – inducerea in interlocutor a unui sentiment de vină pentru adevărurile intuite, pentru stilul de viaţă sau pentru cerinţele legitime pe care le exprimă.
* Intimidarea - ameninţarea, atacurile stradale verbale prin aşa-zise elemente infracţionale sau atuuri de tipul Nebunul, chiar violenţe fizice sau furt de proprietăţi ori oportunităţi de afaceri.
* Găsirea unui ţap ispăşitor – arătarea cu degetul a unui nevinovat.
* Înfurierea adversarului, pentru ca acesta să nu mai poată gândi raţional. Bârfele, calomniile, blocajele, comploturile intră aici ca tactici ale serviciilor secrete.
* Tăcerea semnificativă, care induce adversarului impresia că există un adevăr secret, cunoscut doar iniţiaţilor.
* Complicarea unui adevăr simplu, prin crearea de legături artificiale cu diverse evenimente, noţiuni sau persoane.
* Acceptarea poziţiei interlocutorului, preluarea şi repetarea argumentelor sale, promisiunea că problema va fi urgent rezolvată şi dispariţia mincinosului din spaţiul comun.
* Solicitarea de dovezi imposibile sau a unei întregi teorii pentru o afirmatie simplă.
* Inducerea de disperare sau durere fizică prin muzica sau imagini cu mesaj subliminal.
* Autoînşelarea – negarea adevărului cu privire la propria situaţie sau relaţiile cu alţii, pentru că ar fi prea greu de înfruntat.
* Evaziunea – prezentarea de informaţii vagi, irelevante pentru respectiva temă, aşa numite locuri comune, truisme care de fapt nu spun nimic.
* Cacealmeaua – cineva pretinde că vă poate ajuta, poate juca un rol benefic, are anumite atuuri, capacităţi, proprietăţi, intenţii, cunoştinţe care îi lipsesc total.
* Omisiunea – ascunderea de informaţii foarte importante, lămuritoare, cruciale despre tema abordată.
* Exagerarea – prezentarea unui adevăr “umflat”.
* Distrugerea interlocutorului – când acesta a intuit un adevăr, i se răspunde prin ironie, sarcasm, jigniri personale, acuzaţii false, tipare sociale considerate în general negative, cum ar fi cele de radical, adept al teoriei conspiraţiei, nebun, comunist, imoral, satanist.
* Simularea confuziei cu privire la o situaţie cu care, de fapt, interlocutorul este perfect la curent.
* Afişarea unei emoţii puternice – furie, dragoste sau durere – pe care partenerul de dialog nu o resimte.

* Seducerea interlocutorului, nu neaparat erotica, ci si printr-o conversaţie cât mai lejeră, simularea simpatiei sau flatare, pentru a-l face să renunţe la poziţia sa şi să o îmbrăţişeze pe a celuilalt.
* Negarea obstinentă a unui adevăr, fără argumente, dar printr-o avalanşă verbală care reduce oponentul la tăcere. Ignorarea voită a replicilor periculoase şi răspunsul doar la cele fara miză.
* Diversiunea – abaterea conversaţiei spre alte teme.
* Invocarea unei entităţi superioare, a unei autorităţi administrative sau ştiinţifice vagi, a unor sondaje de opinie.
* Întreruperea conversaţiei când se apropie de teme periculoase.
* Culpabilizarea – inducerea in interlocutor a unui sentiment de vină pentru adevărurile intuite, pentru stilul de viaţă sau pentru cerinţele legitime pe care le exprimă.
* Intimidarea - ameninţarea, atacurile stradale verbale prin aşa-zise elemente infracţionale sau atuuri de tipul Nebunul, chiar violenţe fizice sau furt de proprietăţi ori oportunităţi de afaceri.
* Găsirea unui ţap ispăşitor – arătarea cu degetul a unui nevinovat.
* Înfurierea adversarului, pentru ca acesta să nu mai poată gândi raţional. Bârfele, calomniile, blocajele, comploturile intră aici ca tactici ale serviciilor secrete.
* Tăcerea semnificativă, care induce adversarului impresia că există un adevăr secret, cunoscut doar iniţiaţilor.
* Complicarea unui adevăr simplu, prin crearea de legături artificiale cu diverse evenimente, noţiuni sau persoane.
* Acceptarea poziţiei interlocutorului, preluarea şi repetarea argumentelor sale, promisiunea că problema va fi urgent rezolvată şi dispariţia mincinosului din spaţiul comun.
* Solicitarea de dovezi imposibile sau a unei întregi teorii pentru o afirmatie simplă.
* Inducerea de disperare sau durere fizică prin muzica sau imagini cu mesaj subliminal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
