Despre sacrificii ritualice

Orice ocultist care chiar practică artele negre ştie că, pentru ca ritualurile să aibă efect maxim, se fac anumite sacrificii. Orice Maestru Negru care nu vrea doar să profite de naivitatea unui neofit îi va spune că drumul spre cunoaştere trece prin Moarte. Sunt secte satanice, dar şi creştine, care practică sacrificii de animale sau chiar de adepţi. Unele dintre acestea se fac pentru a obţine o posesie totală, altele pentru resurse necesare covenurilor sau maeştrilor. Eu am dat Diavolului sânge şi sex încă de la începutul invocărilor mele, dar adevărul e că ofranda cea mai bine primită au fost strugurii.
Sunt persoane care taie animale, şi e un moment cu adevărat de fractură a conştiinţei. Important e, pentru mine, ca acel animal să sufere cât mai puţin şi să fie luat atunci când îi este vremea. Altfel, nedreptatea acelei morţi anulează scopul ritualului. De asemenea, sacrificiul via proxy este o imposibilitate.

În moarte, anumite specii îşi dau inimile pentru a obţine o durată de existenţă cât mai mare. O asemenea învoială se face prin ceea ce în tradiţia celtică se numeşte Reaper, iar la noi - Doamna cu Coasa. Inimile astfel obţinute sunt mâncate de Reaper sau de Seniorul celui devenit astfel vasal. Nu e ceva ce poate face orice copilaş sau chiar satanist, cu un briceag. E un ritual teribil, sinistru, care te leagă, într-un fel sau altul, de cel pe care l-ai ajutat să treacă Styxul. O ştiu din alte vieţi. De când eram Boadicea, Morigan, Deidre, Hekate...
Avalon