marți, 10 octombrie 2017


Viitorul care n-a mai fost a fost creionat de aceste scuze. Au trecut de atunci cam doi ani.
“Iti cer scuze ca te-am iubit.
Iti cer scuze ca te-am crezut, atunci cand ai zis ca nu musti si ca nu le spui oamenilor ce sa gandeasca.
Iti cer scuze ca am considerat ca ai putea fi leu si lup deopotriva, doua extreme care nu se canibalizeaza.
Iti cer scuze ca te-am asemuit unui inger, unui vindecator sau unui aparator al drepturilor altora.
Iti cer scuze ca am pretuit umorul si caldura conversatiei tale, atunci cand ai binevoit sa mi le arati.
Iti cer scuze ca am crezut in iluzia unui lup alb si a unei table de sah daramate.
Iti cer scuze ca am fost sincera cu tine despre viziunile si etalarile mele, ca am trecut peste prima impresie de suspiciune extrema care s-a dovedit, in fond, cea corecta.
Iti cer scuze ca ultima mea dorinta, atunci cand trebuia sa mor, a fost sa te intalnesc.
 Iti cer scuze ca am continuat sa sper intr-o discutie, chiar si dupa ce tu mi-ai refuzat ultima dorinta.
Iti cer scuze ca am ingenuncheat, crezand ca iti salvez viata.
Iti cer scuze ca nu am luptat mai mult cu cel care ma poseda si care iti transmisese chiar prin mine ordinul distrugerii mele. Poate as fi reusit sa salvez mai multe din tine, daca eu tot eram condamnata la o vesnicie de suferinta.
Iti cer scuze ca am fost socata cand m-ai insultat in feluri pentru care altii ar fi distrus o lume.
Iti cer scuze ca am murit, dupa ce mi-ai trimis poza unui fetus demonic ce urma sa ma canibalizeze.
Iti cer scuze ca am vazut in tine blandete si bunatate, fie ele si in doze reduse.
Iti cer scuze ca am crezut ca m-ai ucis ca sa ma salvezi si ca le-am spus si altora asta, sperand ca te va salva.
Iti cer scuze ca nu am inteles mai devreme ca Moartea vine cu trenul si ca un aspect de-al tau imi ranjea de atatia ani peste umar.
Iti cer scuze ca eu nu consider anumite specii superioare altora.
Iti cer scuze ca ti-am tot cautat explicatii si circumstante atenuante, cand tu nu puteai sau nu voiai sa vezi esenta mea.
Iti cer scuze ca nu am inteles modurile tale de distractie si nici dieta.
Iti cer scuze ca am descoperit sabia pe care mi-o bagasei in gat.
Iti cer scuze ca am aprins curcubeul pentru tine.
Iti cer scuze ca te-am indemnat sa iti asumi riscuri.
Iti cer scuze ca am descoperit, dupa ce m-am lamurit ca fusesem pe frontul tau doar un pion, ca sunt mai mult decat atat.
Iti cer scuze ca, dupa ce m-am mai trezit, am sperat totusi ca relatia dintre doi indivizi ca noi poate fi mai mult decat un quid pro quo.
Iti cer scuze ca am vazut in tine mai mult decat Bestia.
Iti cer scuze ca am incercat sa dialoghez, insistand acolo unde altii s-ar fi oprit si ar fi lasat lumea sa se duca dracului.
Iti cer scuze ca nu am apasat butonul rosu. Sau poate am facut-o acum. Daca tu ai dat sah, eu am decis sa arunc tabla in aer”.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arta BDSM