marți, 13 noiembrie 2018

Masa neagră

L-am întâlnit pe Cardassian Prime printr-o umbră. O trecere fugitivă spre o masă mult mai interesantă decât a lui, cea cu mâncare. Îşi scurgea ochii după el o japoneză dezaxată. S-a dovedit că avea de gând să stea pe planetă cinci minute. Eu voiam să mănânc. Nu suportam mincinoşii, chiar şi sub formă de sadici cardasieni. Totuşi, m-am aşezat la masa lui. Eram, în fond, ghicitoarea.
-- Ce vezi, Cassandra? a întrebat Cardassian Prime.
-- Nimic ieşit din comun, generale.
-- Îţi rişti capul cu răspunsul ăsta.
-- Nu-mi place uşa ta, deşi are numărul 19. Capul meu stă bine unde stă.
-- Nicio femeie nu m-a sfidat aşa! a urlat Cardassian Prime.
-- Atunci meriţi asta, generale. Fiindcă vezi doar femeia.
-- Ştii ce sunt, Cassandra. Mi-ai mai slujit.
-- Am uitat.
M-a privit foarte lung.
-- Prea bine. Sunt dator să-ţi aduc aminte atunci.
-- Dacă preferi trecutul, nu vei avea viitor.
Ştiam ce era, un negustor de sclavi. Ştiam câtă foame putea aduce. Ştiam ce trupe conducea. Şi nu avea de gând să cedez.
-- Spune ce ai de spus.
-- Mai bine ne aruncăm planeta în aer, decât să acceptăm sclavia.
-- Şi noul tău stăpân ce spune? a întrebat surâzând.
-- Am un senior, nu un stăpân.
-- Foarte bine, seniorul tău.
-- Îşi dorea pacea.
-- Tu ai fi preţul ei.
-- Exclus. Eu sunt al treilea Vânt. Ultimul Dragon.
-- Te pot trece iarăşi în umilinţă, Cassandra.
-- Doar angajându-mă, generale. Şi par un mercenar prea scump pentru tine.
-- Vom vedea. Ce pui cu adevărat pe masă?
-- O piatră colorată.
-- Ce ucizi?
-- O apocalipsă.
-- Care?
-- Trandafirul.
Era o enigmă, desigur. Şi un obicei mai vechi al meu, să pun totul pe o carte. Ultima carte, ultimul set.



Jurnal minimalist (Întrebări şi răspunsuri)

CE FACE PUNCTUL DIN MIJLOCUL CERCULUI?

* Ucide prin reflexie.

* Aşteaptă şi ascultă.

* Întoarce roata.

* Dansează.

* Surâde.

* Îşi creşte braţe de Soare.




duminică, 4 noiembrie 2018

ANUL DRAGONULUI (JURNALUL REGINEI NEGRE) - Post scriptum

Chiar trebuie să-ţi trăieşti Masca, dragul meu. Soţul meu o face.
Chiar trebuie să vânezi, dragul meu. Soţul meu o face.
Chiar trebuie să bei sânge, dragul meu. Soţul meu o face.
Chiar nu mai ai cum să stai pe tron, dragul meu. Eu şi soţul meu, Bestia, o facem.



sâmbătă, 3 noiembrie 2018

ANUL DRAGONULUI (JURNALUL REGINEI NEGRE) - 56

Am dansat azi cu Lordul Lucifer, Marea Mască. Un dans senzual, misterios, în care ritmul Lordului era copleşitor. Când vrea să danseze, cred că nimeni nu i se poate opune. Pe scenî, luminile îţi schimbau culoarea - alb, roz, galben, albastru... Va veni şi ziua verdelui.
Bineînţeles, Nosferatu şi muierile sale demente cu aripi încă încearcă să vâneze în oraş. Chiar că e nevoie de un Van Helsing, sunt dezgustătoare în folosirea lui 19.
Pentru soţul nostru am făcut un mic moment de arte marţiale, lângă lac. Apa era verde şi ramurile unei sălcii tremurau în vânt, amintindu-ne preţul puterii. Nu e doar inima, ci şi un trandafir alb.Totuşi, încă nu suntem un trofeu pe patul nimănui.
Diavolul şi-a adus măştile în oraş. Nazgulii călăresc pe străzi, printre cadavre descăpăţânate, flori şi maşini. Suntem într-o fantezie sinistră, chaotică şi teribil de diferită de povestea clasică. Totuşi, cornul a sunat. Suntem toţi ai morţii, iar Spiritul lui Azrael vine din bolta întunecată. E bine că ne mai amintim viitorul care a fost pentru noi trecut, pentru alţii viziune, iar pentru cei neinspiraţi în alegere ori solitari - doar mister.
De ce sunt pedepsit?
De ce am rămas singur?
De ce mi s-a schimbat faţa?
De ce lumea dă înapoi?
De ce s-au păstrat toate astea?
De ce nu am adormit?
De ce nu am uitat?
De ce am pierdut trenul?
De ce aud glasuri?
De ce, de ce, de ce...
Zeci de întrebări, un singur răspuns al Judecăţii.
PENTRU CĂ ASTA MERIT.
Şi al Oracolului Turnului.
PENTRU CĂ ASTA MI-AM DORIT, DE FAPT.  



Microtexte

Pe bonul de casă nu scrie ziua morţii.