AUTOMATUL

E altă dimineaţă. A fost TATI seara. Apoi Soţul. Tot ca un Tati, chiar mai rău. Rău, dar excitant. Excitant, important. Jupuitor de important. Soţul Tati. Dar acum sunt la Locul de muncă. Adică, aproximativ Locul de muncă. Niciodată n-ai voie să ştii că e Locul de muncă, până nu te dă afară. Sau pierzi bani.

Automatul de cafea, lapte şi ceai. 3 lei. 3 vieţi, adică. Schimbă 10 şi 5 lei. Teoretic. Dar o fi având şi el alt Tati. Nasol. Bogat, evident. Ca la ABBA, distractiv. Automatul scoate ceaiul, nu dă restul. Desigur, există butonul roşu. Seamănă cu butonul de la o... Ei, ce spui tu! N-avem voie, se supără tati.

Trebuie să mă aşez să mă gândesc la asta. Poate, dacă mai bag un leu, ies de două chestii. Matematic. Oarecum, logic. Dar nu distractiv. Mai bag un leu. Nu iese.

HOŢULE.

Hoţi sunt mulţi. Cu şi fără tati. Chiar şi compensările sunt... Ce spui tu! Şşşt! Trebuie să credem că sunt corecte, ca să nu vedem cadavrele. Să vedem frumos, porumbei storciţi de tramvai. Mda, un ceai mai concentrat, cât două ceaiuri.

HOŢULE, ŞTIU CE AI VREA. MI-AI ZIS DIRECT. CRED CĂ, DE FAPT, VREI SĂ FURI DE LA TATI. SAU SĂ-L OMORI. HOŢULE, ÎNCĂ NU SUNT BOSCHETAR. POT ÎNCĂ SĂ FIU DISTRACTIVĂ.

Diseară, poate vine iarăşi Tati. Sau Tati Soţul.

Ceaiul era roşu.