Era ultimul nostru octombrie. Peretele era deja colorat. Toate erau mari, grandioase, elocvente sau secrete. Toate erau pentru altii. Era, in fond, ultimul nostru octombrie. Nu era, totusi, primul octombrie al nimanui. Doar era.
Tipul din spatele meu semana cu cineva dintr-un serial horror. Eu macinam chestia asta in minte. M-am uitat la el semnificativ. S-a uitat la mine semnificativ. Scena. Doua priviri. Daca nu e Tati prin zona, atat e scena.
Totusi, e ultimul nostru, al ambilor, octombrie. Si am zarit in labirint un fluture. Contact.
- Ce nu au vazut ceilalti?
Tipul era, in fond, psihopatul simpatic si cultural.
- Trandafirul, am raspuns.
Asta n-a schimbat chestia cu octombrie. Nimic n-o schimba. Toti se catraneau din cauza asta. Numai eu si tipul, tinand totusi linia, am zis ca e ultimul fiindca... Ah, iar s-a sters!
Fiindca e ultimul schimb de tura. Si apoi va fi mereu la fel. Doar culoarea trandafirului se va schimba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu