Dacă nu ai casă, îţi faci o cale.
Singurătatea nu e o condamnare, e o stare derivată din diverse tipuri de trezire in corporalia. Unele se pot dovedi neadecvate personalităţii vasului, dar nu mai pot fi oprite. Totuşi, un prim proces nefericit nu trebuie să genereze o existenţă de solitudine. Soarta mereu va uni ce e de unit. Fiinţele apropiate în spirit, în plăceri, dorinţe, activităţi, talente, cele ce s-au întâlnit în alte vieţi vor reveni pe aceeaşi cale, îmbogăţite, şi nu sărăcite, de experienţele noii treziri.
E deci datoria marilor seniori să accepte noii treziţi, creând condiţii de coagulare armonioasă, chiar şi vreme de tulburări, mari schimbări sau război.
(Casa Dracula a devenit, prin os, bastardă, deci va privi mereu cu respect bastarzii).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu