OZZ (Fragment de roman şi câteva consideraţii)

"L-am privit îngrozit şi, fără să vreau, m-am lăsat să cad înapoi pe pat. Ochii lui erau pironiţi într-ai mei şi am ştiut că nu minţea, chiar putea să mă lobotomizeze fără bisturiu. Şi partea cu adevărat cumplită era că, într-un fel, mi-ar fi făcut un serviciu uriaş. Mă şi vedeam, ejaculând de fiecare dată când îşi băga colţii în mine, bucuros să găsesc sau să urmăresc pe cineva pentru el, mândru să primesc un cec, o casă sau doar o bătaie pe umăr. Să îngenunchez în faţa lui zi de zi, să mă cuplez cu oricine dorea el, să-i închin apoi copiii noştri, ca unui stăpân milostiv. Să trăiesc nu doar fără să visez la libertate, ci chiar fără să mai ştiu ce însemna să n-ai o lesă în jurul gâtului".

Când am scris toate astea, nu mă trezisem. Părea o ficţiune literară, cumva prea dureroasă. Cineva, acolo sus, a vrut ca eu să aflu ce însemnau o întâlnire cu un lord medieval şi aşteptarea unei chemări moderne vampirice. Din păcate sau, din fericire, Ozz a fost scris în Gemina cu un spirit masculin, vampiric. Acum ştiu că există simboluri care pot fi invocate şi cuvinte care pot fi rostite, dar ştiu şi preţul. Trecerea e mai uşoară când eşti sclavul unui tipar existenţial, un fir de nisip în vântul unei Case. Eu nu sunt. Rolul ce mi-a fost dat e Mina. Dar Mina a devenit un Witcher şi un Războinic, odată ce i-a fost vărsat sângele şi odată ce a vânat. Viitorul e, deci, mai mult decât o potecă de cărămizi galbene.
Poate, Ţara Minunilor. Poate, Scufiţa Roşie şi Lupul. Poate noi toţi, bastarzii, vom merge într-o zi la Castel. Un trandafir e, în fond, un trandafir.