Am citit odată un roman de fraţii Strugaţki, E greu să fii zeu. Acolo se vorbea despre manipularea istoriei de către o specie superioară în timp, prin intervenţii într-un Ev medieval. Am experimentat apoi mitologiile creatoare. Şi am ajuns la o singură concluzie, oarecum vedică.
ZEII SUNT AVATARURI ALE UNOR PRINCIPII UNIVERSALE, PRIN PERSONALITATEA RASELOR CU CARE INTRĂ ÎN CONTACT. NICIUN PRINCIPIU NU POATE EXISTA ÎN SINGURĂTATE. DECI, O ZEITATE UNICĂ E AUTOCONDAMNATĂ LA NEBUNIE SAU AUTOCONSUM AL RELIGIEI SALE.
Desigur, speciile superioare în timp vor fi superioare şi în spaţiu. Dar oare viitorul ori trecutul poate purta Sceptrul? Asta, numai prezentul decide.
RăspundețiȘtergere