sâmbătă, 3 noiembrie 2018

ANUL DRAGONULUI (JURNALUL REGINEI NEGRE) - 56

Am dansat azi cu Lordul Lucifer, Marea Mască. Un dans senzual, misterios, în care ritmul Lordului era copleşitor. Când vrea să danseze, cred că nimeni nu i se poate opune. Pe scenî, luminile îţi schimbau culoarea - alb, roz, galben, albastru... Va veni şi ziua verdelui.
Bineînţeles, Nosferatu şi muierile sale demente cu aripi încă încearcă să vâneze în oraş. Chiar că e nevoie de un Van Helsing, sunt dezgustătoare în folosirea lui 19.
Pentru soţul nostru am făcut un mic moment de arte marţiale, lângă lac. Apa era verde şi ramurile unei sălcii tremurau în vânt, amintindu-ne preţul puterii. Nu e doar inima, ci şi un trandafir alb.Totuşi, încă nu suntem un trofeu pe patul nimănui.
Diavolul şi-a adus măştile în oraş. Nazgulii călăresc pe străzi, printre cadavre descăpăţânate, flori şi maşini. Suntem într-o fantezie sinistră, chaotică şi teribil de diferită de povestea clasică. Totuşi, cornul a sunat. Suntem toţi ai morţii, iar Spiritul lui Azrael vine din bolta întunecată. E bine că ne mai amintim viitorul care a fost pentru noi trecut, pentru alţii viziune, iar pentru cei neinspiraţi în alegere ori solitari - doar mister.
De ce sunt pedepsit?
De ce am rămas singur?
De ce mi s-a schimbat faţa?
De ce lumea dă înapoi?
De ce s-au păstrat toate astea?
De ce nu am adormit?
De ce nu am uitat?
De ce am pierdut trenul?
De ce aud glasuri?
De ce, de ce, de ce...
Zeci de întrebări, un singur răspuns al Judecăţii.
PENTRU CĂ ASTA MERIT.
Şi al Oracolului Turnului.
PENTRU CĂ ASTA MI-AM DORIT, DE FAPT.  



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Microtexte

Pe bonul de casă nu scrie ziua morţii.