sâmbătă, 27 octombrie 2018

ANUL DRAGONULUI (JURNALUL REGINEI NEGRE) - 53

Nimic nu se compară cu gustul sângelui proaspăt. Culoarea aceea vibrantă, roşie, mustind a plăcere, linişte, căldură. Când e oferit de bunăvoie, e începutul tuturor lucrurilor, şi nu sfârşitul lor. Cred că doar o pisică îl poate aprecia cu adevărat. Pisica a luat, în fond, locul Iepurelui în poveste. Uneori, se întâlneşte cu Lupul.
Am văzut azi o colecţie de măşti veneţiene. Minunate, cu adevărat. Foarte aproape însă de acel rol ce nu pare o nebunie doar când e prestat pe scenă. Dar culorile, penele, paietele... Eu rămân la măscuţa mea şi la coarnele roşii ale Diavolului. Totuşi, Cavalerul H.L. merită să-şi înceapă proiectul. Aşadar, învârtindu-se pe lângă Carusel...

MASCAAAAA  VENEŢIANĂ.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Microtexte

Pe bonul de casă nu scrie ziua morţii.